Ciprul virează la dreapta sub presiunea banilor lipsă

Anastasiades are cel puţin o misiune dificilă: să convină cu principalii actori internaţionali asupra unui buget disciplinat în virtutea căruia potenţialii creditori să se implice în salvarea ţării de la faliment. Noul preşedinte conservator preia mandatul de la Dimitris Christofias, cel pe care instituţiile internaţionale l-au criticat pentru atitudinea sa refractară faţă de privatizarea proprietăţilor statului. Opt luni au durat negocierile sub mandatul preşedintelui în exerciţiu, pachetul oferit de troika formată din FMI, UE şi Banca Mondială ridicându-se la 17,5 miliarde de euro.

Nici Anastasiades nu a vorbit prea mult, în campania ce a premers votul de duminică, despre privatizare. A promis, mai degrabă, reforme şi asanarea bugetului. „Vrem modernizarea statului, aşa cum am spus-o şi în programul nostru de campanie”, avea să amintească preşedintele ales, în primul discurs rostit, după anunţarea rezultatelor, nu în faţa propriilor suporteri ci în sediul partidului social-liberal DHKO, în semn de mulţumire pentru virajul abrupt la dreapta al formaţiunii care a sprijinit succesul electoral al lui Anastasiades.

Europarlamentarul conservator Ioanis Kasoulidis, fost ministru de Externe în prima jumătate a deceniului trecut şi propus pentru a prelua din nou diplomaţia de la Nicosia, a vorbit, duminică seara, la televiziunea naţională, despre nevoia unui acord imediat cu Uniunea Europeană, pentru că timpul presează asupra Ciprului. Procedurile europene sunt de aşa natură rânduite încât până cel mai devreme în iunie nu sunt şanse ca Nicosia să primească finanţare, decât în baza unui şi mai costisitor credit intermediar.

Angela Merkel este unul dintre partenerii europeni pe care nou alesul preşedinte cipriot se bazează. Relaţia bună cu Berlinul a fost, însă, una dintre vulnerabilităţile lui Anastasiades, stânga atacându-l în repetate rânduri pe parcursul campaniei: Este alesul doamnei Merkel, al Deutsche Bank, al Wall Street Journal şi al Financial Times, avertizau comuniştii.

Sub semnul crizei, candidaţii au cam omis dezbaterile despre viitorul insulei divizate. Ceea ce nu înseamnă decât o amânare a unei chestiuni spinoase: acum zece ani, partenerii care au susţinut alegerea noului preşedinte se certau aparent ireconciliabil pe tema planului Annan de soluţionare a crizei cipriote. În campanie, Anastasiades a trebuit să le ofere social-liberalilor garanţia că nu va mai fi avocatul soluţiei avansate de fostul secretar general ONU. În seara victoriei, preşedintele ales s-a adresat „concetăţenilor turci” pe care îi invita „într-o patrie comună, europeană”. În ultimii cinci ani, orice încercări de apropiere între cele două jumătăţi ale Ciprului s-au împotmolit în detalii precum reprezentativitatea politică a entităţii turce şi dreptul la proprietate al ciprioţilor greci.