Clientul creditului la uşă: sărac, dar comod. Cât costă lenea sau neştiinţa

Creditul la domiciliu este o afacere relativ nou apărută în România. Companiile care acordă aceste împrumuturi – instituţii financiare nebancare – şi-au extins baza de clienţi în anii de criză. Sumele acordate sunt mici şi pe termen scurt, iar dobânzile sunt usturătoare. Însă, în conditiile în care băncile dau greu credite, mai ales către persoane cu venituri mici şi pe termene atât de scurte, creditele la domiciliu sunt o alternativă al împrumuturile de la familie şi prieteni sau din surse mai puţin legale.

Provident Financial, una dintre companiile de profil de la noi, a acordat anul trecut credite de 101 milioane de euro, cu 17% mai mult faţă de 2010. 249.000 de români au apelat la acest serviciu financiar, cu 42.000 mai mult decât în 2010, semn că sectorul împrumuturilor la domiciliu are o creştere importantă.

Clienţii trebuie să dovedească doar că au venituri suficiente pentru a rambursa împrumutul – nu contează dacă sunt înregistraţi ca rău-platnici în Biroul de Credit -, şi sunt păsuiţi dacă nu pot plăti ratele o perioadă. De altfel, nu există nicio penalitate pentru întârzierile la plată, compania bazându-se pe faptul că ratele sunt mici şi suportabile, pentru că sumele date cu împrumut sunt mici.

Valoarea medie a împrumuturilor este de 1.550 de lei, iar scadenţa medie este de un an.

Spre deosebire de alte IFN-uri, compania nu dă credite mai mari de 3.000 de lei, iar oamenii iau, de regulă, 1.200 de lei la primul împrumut. Peste 50% din clienţii firmei sunt cel puţin la al doilea împrumut.

Banii care vin la uşă sunt scumpi

La un împrumut de 1.000 de lei pe 46 de săptămâni, dobânda şi comisioanele sunt de 320 de lei, dacă tranzacţiile se fac printr-un cont bancar. Clienţii care doresc să le vină agentul Provident la uşă şi să le dea banii şi apoi să le încaseze săptămânal sau lunar ratele trebuie să scoată din buzunare încă 425 de lei, adică mai mult decât costurile cu dobânda. Aţi spune că puţină lume ar da aceşti bani pentru comoditate, mai ales că cei mai mulţi au venituri sub medie. De fapt, 95% dintre cei care apelează la astfel de împrumuturi aleg şi opţiunea cu vizite la domiciliu. Aşa că, în loc de 1.320 de lei, la exemplul dat, clienţii trebuie să returneze 1.745 de lei.

Oficialii Provident spun că acest lucru se întâmplă pentru că mulţi clienţi nu au conturi curente sau nu sunt obişnuiţi cu operaţiunile bancare. Aşa că preferă vizita săptămânală a agentului, mai ales că nu există alternativa plăţilor la o casierie a firmei. Pentru companie, acest lucru este benefic nu numai din prisma comisionului, ci şi pentru că plăţile dese şi vizita agentului responsabilizează clienţii.

Nu chiar toată lumea poate să ia bani

Deşi pare a fi un împrumut al săracului, unii sunt atât de săraci – sau nu au venituri la vedere – că nu se califică nici la aceste împrumuturi.

30% dintre cererile care ajung în call-center – primul pas pentru a contracta împrumutul – sunt respinse. La vizita la domiciliu a agentului – următorul pas – încă 50% dintre petenţi sunt respinşi.

Provident are 58 de puncte de lucuru în toată ţara şi 658 de angajaţi. În teritoriu compania acţionează însă prin agenţi (3.474 în 2011, faţă de 2.836 în 2010), care sunt coordonaţi de un manager local, responsabil şi de decizia de a acorda sau nu împrumuturi.

Agenţii câştigă, în medie, 150 de lei pe săptămână, bani pe care îi primesc pentru contractele care se onorează, nu pentru numărul de contracte semnate, şi au în jur de 80 de clienţi. Cei mai mulţi lucrează ca agenţi pentru Provident pentru a-şi rotunji veniturile, pentru că de regulă lucrează în altă parte.

Există şi agenţi dedicaţi meseriei, care au câte 250 de credite de gestionat şi câştigă până la 3.000-4.000 de lei pe lună.