CONAF contestă proiectul de lege privind introducerea obligației pentru firme de a apela la avocați pentru încheierea mai multor tipuri de contracte. „Mai multă reglementare nu înseamnă automat mai multă protecţie”

„Propunerea legislativă înregistrată la Senat pe 14 octombrie prevede, printre altele, extinderea activităţilor rezervate profesiei de avocat şi introducerea obligaţiei ca anumite contracte pentru care legea cere forma scrisă sub semnătură privată să fie redactate de avocaţi. Dincolo de implicaţiile economice, iniţiativa ridică probleme privind delimitarea competenţelor profesionale, claritatea obligaţiilor impuse companiilor şi raportul dintre obiectivul securităţii juridice şi mijloacele alese pentru atingerea acestuia”, se arată într-un comunicat al organizaţiei.

Aceasta reclamă faptul că antreprenorul nu ar mai avea posibilitatea de a decide cum îşi organizează afacerea şi se împotriveşte limitării intervenţiei statului în activitatea economică, considerând că „mai multă reglementare nu înseamnă automat mai multă protecţie””.

Potrivit reprezentaţilor confederaţiei, asistenţa juridică de specialitate reprezintă un instrument esenţial pentru prevenirea litigiilor, protejarea drepturilor şi reducerea riscurilor contractuale.

„Rolul avocatului nu este contestat. Ceea ce necesită o justificare distinctă este transformarea intervenţiei acestuia într-o cerinţă obligatorie pentru anumite operaţiuni juridice”, arată comunicatul.

CONAF menţionează că legislaţia românească stabileşte deja condiţii pentru exercitarea profesiilor reglementate, reguli privind validitatea contractelor şi mecanisme de răspundere juridică şi orice extindere a activităţilor rezervate exclusiv unei profesii trebuie analizată în raport cu aceste mecanisme existente şi cu efectele asupra celorlalţi profesionişti şi beneficiari.

În mod particular, Legea nr. 245/2020, care transpune Directiva (UE) 2018/958, prevede evaluarea proporţionalităţii reglementărilor care restricţionează accesul la profesii reglementate sau exercitarea acestora.

În cazul iniţiativelor parlamentare, obligaţia efectuării evaluării revine iniţiatorilor, potrivit art. 5 alin. (2), atunci când sunt îndeplinite condiţiile de aplicabilitate ale legii. Însă, această evaluare nu se limitează la enunţarea unui scop legitim. Ea presupune examinarea necesităţii restricţiei, a aptitudinii acesteia de a atinge obiectivul urmărit, a efectelor sale şi a alternativelor mai puţin restrictive.

CONAF atrage atenţia şi asupra necesităţii delimitării clare a obligaţiilor propuse.

„Trebuie stabilit fără echivoc care sunt contractele vizate, care sunt efectele nerespectării obligaţiei de redactare de către avocat, în ce condiţii o întreprindere îşi poate întocmi propriile acte şi cum se păstrează competenţele recunoscute altor profesii prin legislaţia specială. Aceste clarificări sunt cu atât mai importante cu cât proiectul nu instituie nulitatea automată a contractelor pentru simpla nerespectare a cerinţei de redactare de către avocat. Absenţa nulităţii nu exclude utilitatea unei măsuri preventive, dar impune explicarea clară a mecanismului juridic propus şi a consecinţelor acestuia”, se mai spune în comunicatul organizaţiei.

În viziunea acesteia, aecuritatea juridică înseamnă contracte corect redactate şi legi suficient de clare pentru ca antreprenorii să îşi poată cunoaşte obligaţiile şi să îşi organizeze activitatea în mod previzibil.

CONAF consideră că impactul unei asemenea reglementări trebuie analizat inclusiv din perspectiva întreprinderilor mici, a companiilor nou-înfiinţate şi a celor care nu dispun de departamente juridice proprii.

În plus, o nouă cerinţă administrativă poate influenţa costul direct al unei operaţiuni şi timpul necesar încheierii contractelor, flexibilitatea organizării interne şi accesul la servicii profesionale.

Pentru CONAF, problema este relevantă inclusiv din perspectiva dezvoltării antreprenoriatului feminin şi a reducerii barierelor de intrare în activitatea economică. Susţinerea iniţiativei antreprenoriale presupune un cadru normativ în care obligaţiile sunt clare, necesare şi predictibile.

În consecinţă, CONAF solicită: prezentarea evaluării de proporţionalitate pentru prevederile care introduc sau extind activităţi rezervate profesiei de avocat, în condiţiile Legii nr. 245/2020 şi ale Directivei (UE) 2018/958; clarificarea sferei obligaţiilor propuse, inclusiv a dreptului întreprinderilor de a-şi întocmi propriile acte, a derogărilor legale şi a raportului cu atribuţiile altor profesii reglementate; examinarea alternativelor mai puţin restrictive, capabile să contribuie la securitatea juridică fără extinderea nejustificată a obligaţiilor profesionale; evaluarea impactului economic şi administrativ, diferenţiat în funcţie de dimensiunea întreprinderilor şi de natura operaţiunilor juridice vizate; consultarea efectivă a organizaţiilor patronale şi profesionale, înaintea definitivării soluţiei legislative.

„În primele nouă luni ale anului, înmatriculările de SRL-uri au scăzut cu 24,5%, în timp ce insolvenţele au crescut cu 12,1%. Peste 5.200 de entităţi economice au intrat în insolvenţă. Aceste cifre nu explică singure dificultăţile economiei, dar ar trebui să schimbe modul în care legiferăm. Nu contestăm valoarea asistenţei juridice. Contestăm presupunerea că un serviciu util trebuie să devină, prin definiţie, obligatoriu.

Între protecţia juridică şi constrângerea administrativă există o diferenţă pe care legiuitorul are obligaţia să o justifice. O lege nu trebuie judecată după bunele intenţii ale iniţiatorilor, ci după necesitatea măsurilor şi consecinţele lor. Înainte de a impune noi obligaţii companiilor, Parlamentul trebuie să răspundă la trei întrebări: Ce problemă rezolvăm? De ce nu sunt suficiente regulile existente? Şi de ce ar trebui antreprenorii să suporte o restricţie suplimentară pentru a obţine protecţia promisă?”, a declarat Cristina Chiriac (foto), preşedinte fondator CONAF.

Aceasta a adăugat că securitatea juridică este un obiectiv legitim, dar nu orice obligaţie nouă înseamnă mai multă siguranţă.

Confederaţia subliniază că obiectivul nu trebuie să fie diminuarea protecţiei juridice, ci identificarea instrumentelor care oferă această protecţie fără a restrânge activitatea economică mai mult decât este necesar.

Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin militează pentru eficientizarea dialogului cu autorităţile, conlucrarea pentru elaborarea de politici publice care să conducă la creştere economică sustenabilă şi sprijină antreprenorii. Organizaţia are în componenţa sa 33 de sucursale, trei federaţii, 18 patronate, 55 asociaţii şi 15.000 de companii, cu peste 245.000 de angajaţi.