Confederațiile patronale: Reducerea presiunii fiscale trebuie să fie prioritate naţională

Adaugă-ne ca sursă preferată

„De aici rezultă că protejarea populaţiei faţă de creşterea costurilor vieţii ar trebui să fie o prioritate naţională, iar această protecţie trebuie realizată în primul rând prin relaxarea fiscalităţii ce presează industriile furnizoare. Reducerea impozitelor şi taxelor la nivelul producătorilor, concomitent cu scăderea cotei de TVA la alimente, mărfuri şi servicii strict necesare ar aduce o parte din evaziune la lumină şi – cel mai important – ar asigura un trai decent pentru populaţia sărăcită de criză a României. Sunt măsuri care nu necesită eforturi bugetare, ci numai o atenţie sporită şi acţiuni concrete din partea Guvernului”, se menţionează într-un comunicat al ACPR, remis, joi, Agerpres.

Conform sursei citate, alimentele de bază, întreţinerea locuinţei, medicamentele şi abonamentele lunare de transport – adică produsele şi serviciile care compun coşul minim de consum pentru imediata necesitate – se scumpesc într-un mod alarmant pentru că statul le tratează fiscal la fel de agresiv ca şi pe celelalte articole mai puţin necesare în viaţa de zi cu zi. Costurile inevitabile ale vieţii au crescut cu peste 50% în anii de criză, pentru că presiunea fiscală este la fel de mare în cazul lor ca şi la categoria produselor de lux, arată un studiu al companiei de consultanţă Golden Mind&Spirit.

Presiunea fiscală nu este dată doar de TVA (taxă care ar trebui redusă la toate produsele de imediată şi inevitabilă utilizare, nu doar la alimente), ci şi de supraimpozitarea industriilor care furnizează populaţiei produsele de strictă necesitate. O reducere a acestei presiuni fiscale numai cu cinci puncte procentuale, pe întregul lanţ de la producţie la consum, ar preveni creşterea costurilor vieţii, iar în cazul unor sortimente ar aduce ieftiniri de până la 15-20%, subliniază reprezentanţii ACPR.

„Deocamdată, nu putem decât să constatăm că, în cazul unor alimente precum uleiul, mălaiul, pâinea, zahărul sau ouăle, producătorii sunt impozitaţi cu aceeaşi agresivitate ca şi operatorii din industrii din categoria premium, precum mobila, aviaţia, sectorul de electronice şi electrocasnice sau navele de lux. Fiscal vorbind, fabrica de avioane este totuna cu cea de ulei sau zahăr, şantierul naval e la fel de important ca şi brutăria, crescătoria de păsări e în aceeaşi ‘oală’ cu prelucrarea lemnului. Asta pentru că şi unele, şi celelalte, au de suportat o presiune similară a taxelor şi impozitelor. Diferenţa dintre ele se vede, însă, pe facturi: mobila sau maşina de spălat nu se mai pot scumpi (la aceste articole se mai poate amâna achiziţia), dar alimentele, încălzirea, salubritatea, abonamentul de transport, combustibilii sau articolele de igienă personală au preţuri tot mai mari, pentru că aici cererea este garantată, iar oamenii nu pot evita achiziţia lor”, se mai arată în comunicatul organizaţiei patronale.