Corectarea inegalităților din impozitarea investițiilor nu ar trebui să fie în detrimentul investitorilor

România se află în fața unei alegeri privind modul în care impozitează câștigurile din investiții. Poate elimina barierele dintre investitori și brokerii europeni concurenți sau poate uniformiza regulile într-un mod care ar determina o parte dintre investitori să plătească mai mult. Ambele abordări ar putea fi prezentate drept reforme, însă consecințele lor ar fi foarte diferite.

Pentru NAGA, prioritatea în această dezbatere este protejarea dreptului investitorilor de a alege un furnizor reglementat, fără a fi supuși unui dezavantaj fiscal nejustificat. Acest lucru presupune o analiză atentă atât a regulilor actuale, cât și a celor care le vor înlocui. O reformă prezentată ca o măsură de asigurare a unui tratament egal nu ar trebui să ascundă o sarcină fiscală efectivă mai mare și nici să reducă numărul intermediarilor dintre care investitorii pot alege.

Evoluția regimului fiscal explică importanța acestui aspect. În ianuarie 2023, România a introdus cote de reținere la sursă de 1% și 3% pentru tranzacțiile realizate prin intermediari eligibili, în timp ce investitorii din afara acestui cadru au rămas, în general, supuși unei impozitări de 10% a câștigului net anual impozabil. Cotele mai reduse de reținere la sursă au implicat însă un compromis semnificativ: în cadrul acestui regim, pierderile nu mai puteau fi compensate cu câștigurile din tranzacțiile profitabile. România crease astfel două modalități diferite de calcul al performanței investiționale impozabile, accesul la una sau la cealaltă fiind stabilit în funcție de intermediarul utilizat.

Începând cu ianuarie 2026, cotele de reținere la sursă au crescut la 3% și 6%, iar cota aplicată câștigului net anual a fost majorată la 16%. Cota de reținere aferentă deținerilor pe termen lung s-a triplat, iar cea aferentă deținerilor pe termen scurt s-a dublat, în timp ce imposibilitatea compensării pierderilor a rămas neschimbată. Aceste majorări au accentuat consecințele financiare ale modului în care a fost conceput inițial sistemul.

Cu toate acestea, dezbaterea publică rămâne concentrată, în mare măsură, pe diferența dintre cotele nominale. Să luăm exemplul unui investitor care obține câștiguri de 10.000 de lei din tranzacții profitabile și înregistrează pierderi de 8.000 de lei, care pot fi compensate integral. Un impozit de 6% aplicat tranzacțiilor profitabile generează o obligație fiscală de 600 de lei. Un impozit de 16% aplicat câștigului net anual de 2.000 de lei generează o obligație fiscală de 320 de lei, fără a include alte eventuale obligații fiscale.

Prin urmare, în primul caz, impozitul efectiv reprezintă 30% din rezultatul net din tranzacționare al investitorului, deși cota nominală este de doar 6%. Dacă pierderile eligibile ar fi egale cu câștigurile, mecanismul de reținere la sursă ar putea genera în continuare obligații fiscale, chiar dacă investitorul nu a obținut niciun profit net din tranzacționare. Pe măsură ce pierderile absorb o parte tot mai mare din câștiguri, această distincție devine tot mai relevantă.

Aceasta este problema centrală pe care autoritățile responsabile trebuie să o abordeze. Simpla comparație a cotelor de impozitare nu este suficientă pentru a determina dacă o reformă este în avantajul investitorilor. Orice propunere ar trebui să arate cât ar plăti efectiv diferitele categorii de investitori, după compensarea câștigurilor cu pierderile.

Întrevăd trei direcții posibile. Prima constă în extinderea regimului de reținere la sursă, cu cote de 3% sau 6%, la intermediarii eligibili din UE și SEE. A doua presupune reducerea cotei actuale de 16%, aplicabilă investitorilor din afara acestui regim, la niveluri comparabile, menținând totodată impozitarea câștigului net anual și declararea acestuia de către investitor. A treia constă în introducerea unei cote unice de impozitare de 16% pe câștigul net anual pentru toți investitorii, cu posibilitatea compensării pierderilor eligibile cu câștigurile, indiferent de intermediarul utilizat.

În opinia mea, prima opțiune este cea mai probabilă: extinderea sistemului existent de reținere la sursă, sau a unui mecanism similar, la brokerii europeni care oferă servicii în România în baza pașaportului european pentru servicii financiare. Aceasta ar permite României să extindă accesul la regimul deja existent. Este însă doar unul dintre scenariile posibile, nu o soluție impusă de Comisia Europeană.

Consecințele acestei opțiuni ar depinde de modul de implementare. Brokerii care oferă servicii transfrontaliere s-ar putea confrunta cu obligații suplimentare de înregistrare, raportare și calcul al impozitului, precum și cu necesitatea adaptării sistemelor proprii. Dacă aceste cerințe ar genera costuri disproporționate în raport cu activitatea desfășurată în România, unii intermediari ar putea considera că operarea pe piața locală nu mai este viabilă din punct de vedere comercial. Astfel, o reformă menită să elimine discriminarea ar putea reduce numărul intermediarilor dintre care investitorii pot alege.

Există și un al doilea risc. Dacă extinderea reținerii la sursă ar duce la înlocuirea impozitării anuale a câștigului net, fără a păstra posibilitatea compensării pierderilor, unii investitori activi ar putea ajunge să plătească impozite mai mari, în ciuda unei cote nominale mai reduse. Îngrijorarea acestora ar fi justificată de calcule: impozitul aplicat individual tranzacțiilor profitabile poate depăși valoarea unui impozit calculat la o cotă mai mare, dar aplicat câștigului net anual.

Unii investitori ar putea reacționa orientându-se către brokeri din afara UE și a SEE, în încercarea de a beneficia în continuare de un tratament fiscal diferit. Această opțiune nu le-ar reduce automat obligațiile fiscale în România, însă ar putea modifica nivelul de protecție de care beneficiază. Este posibil ca investitorii care încheie contracte cu entități offshore, aflate în afara cadrului european de reglementare, să nu beneficieze de măsurile de protecție prevăzute de MiFID II, chiar și atunci când aceste entități sunt reglementate într-o altă jurisdicție.

Pentru NAGA, acesta este motivul pentru care protecția investitorilor trebuie să ocupe un loc central în această dezbatere. Reforma ar trebui să le permită investitorilor români să apeleze mai ușor la diferiți intermediari europeni reglementați, care concurează pe aceeași piață. Decidenții ar trebui să evite crearea unor stimulente care ar putea orienta investitorii către structuri care oferă mai puține garanții.

Obiecția Comisiei nu ar trebui să devină o justificare convenabilă pentru majorarea impozitelor. De asemenea, o cotă nominală mai redusă nu ar trebui prezentată drept un beneficiu pentru investitori fără a se explica faptul că aceasta ar putea fi însoțită de eliminarea posibilității de compensare a pierderilor. Investitorii au dreptul la o evaluare transparentă a acestor compromisuri înainte de luarea unei decizii.

România ar trebui să evalueze reforma pe baza a trei criterii: eliminarea diferențelor nejustificate dintre intermediari, tratarea echitabilă a câștigurilor și pierderilor din investiții și menținerea accesului la intermediari reglementați aflați în concurență. Un calendar de tranziție realist este, de asemenea, important, în special în contextul în care investitorii au fost deja nevoiți să se adapteze unor modificări fiscale semnificative în 2023 și 2026.

Pentru NAGA, protejarea investitorilor înseamnă respectarea tuturor celor trei criterii. O cotă unică de impozitare ar fi ușor de anunțat. Un rezultat mai echitabil presupune însă analizarea categoriilor de investitori care ar ajunge să plătească mai mult, a opțiunilor pe care aceștia le-ar avea în continuare și a capacității noului sistem de a susține participarea lor pe piețele de capital.

Opinie de Horia Păcurar, Branch Manager NAGA

NAGA este o Companie fintech germană care oferă o superaplicație (SuperApp) ce reunește într-o platformă unică social trading-ul, investițiile în acțiuni și criptomonede și serviciile bancare digitale de tip neobanking, utilizând tehnologia avansată dezvoltată intern. Prezentă în peste 100 de țări, cu nouă birouri locale, NAGA oferă o gamă diversificată de servicii financiare.

Platforma include, de asemenea, fluxuri de conținut social interactive și funcționalități avansate de copiere automată a tranzacțiilor, care le permit utilizatorilor să reproducă strategiile traderilor de succes. Concepută pentru o comunitate globală, NAGA oferă un ecosistem financiar incluziv și eficient pentru gestionarea finanțelor personale și tranzacționare.