Criză covoare persane – Meșteșugul ancestral al covoarelor lucrate manual în Iran se luptă să supraviețuiască după sancțiunile internaţionale

Covoarele au fost mult timp un articol cheie la export pentru Iran, generând venituri de peste două miliarde de dolari la apogeul lor de la începutul anilor 1990. Dar acum sectorul se luptă să depăşească exporturi de 40 de milioane de dolari, deoarece nu şi-a revenit niciodată după revenirea sancţiunilor americane din 2018, care l-au izolat de piaţa americană, principalul său debuşeu, scrie Agerpres.

Statele Unite „au reprezentat peste 70% din exporturile de covoare persane”, declară Zahra Kamani, directoarea Centrului Naţional al Covoarelor, o agenţie guvernamentală, într-un interviu pentru postul public de televiziune.

Anul trecut, covoarele iraniene încă îşi găseau cumpărători în 55 de ţări, inclusiv Germania, Emiratele Arabe Unite, Japonia şi China. Dar acum se confruntă cu concurenţa imitaţiilor ieftine din India, China, Nepal şi Pakistan. Mult mai competitive, aceste covoare au invadat chiar şi Iranul şi reprezintă o ameninţare directă pentru două milioane de iranieni care, potrivit directoarei Zahra Kamani, îşi câştigă existenţa din confecţionarea covoarelor – majoritatea femei, unele câştigând echivalentul a câţiva dolari pe zi.

„Aceste importuri ne fac să pierdem cote de piaţă”, se plânge Hamed Nabizadeh, un comerciant care deţine un magazin şi care a fost intervievat de AFP la Teheran.

Numărul turiştilor occidentali, care odinioară se întorceau din Iran aducând covoare drept suveniruri, a scăzut considerabil din cauza tensiunilor geopolitice în creştere.

Dificultăţile economice internaţionale şi deprecierea dramatică a monedei naţionale din Iran, care alimentează hiperinflaţia, fac inaccesibile tapiseriile lucrate manual.

„Chiar şi pentru cineva care locuieşte în Europa, cumpărarea unui covor de mătase pentru 30.000 sau 40.000 de dolari (aproximativ 34.000 de euro) este dificilă, iar transportul este problematic pentru turişti”, continuă Nabizadeh.

Oficialii iranieni susţin că o renaştere a sectorului este posibilă pentru a păstra un know-how care datează din epoca bronzului în Persia. „Prin acordurile semnate recent, încercăm să promovăm şi să facilităm exporturile pentru comercianţii iranieni”, a declarat ministrul Comerţului, Mohammad Atabak, în iunie, citat de agenţia guvernamentală de ştiri IRNA.

„Întotdeauna mi-am dorit covoare ţesute manual pentru zestre”, a declarat pentru AFP Shima, o secretară în vârstă de 31 de ani care locuieşte la Teheran. „Familia mea mi-a promis”, aşa cum este obiceiul pentru nunţile din Iran. „Dar nu ne permitem”, se plânge tânăra, care se va căsători în câteva săptămâni. „Aşa că am apelat la covoare fabricate în fabrică”, care sunt mai puţin costisitoare, dar de o calitate incomparabilă cu covoarele ţesute cu răbdare de artizani. În Iran, tradiţia dictează că „mireasa oferă covoarele pentru casă”, dar „cele mai sărace familii uneori uită să le cumpere”, subliniază Shima, care preferă să nu-şi folosească numele de familie.

Covoarele artizanale trebuie, fără îndoială, să se reinventeze, spune comerciantul Hamed Nabizadeh, care recomandă „să nu ne limităm la modele, forme şi materiale tradiţionale pentru a rămâne competitivi şi pentru a fi mai în concordanţă cu „tendinţele”.
Covoarele trebuie să se adapteze vremurilor, adaugă Nabizadeh, recomandând „dezvoltarea unui brand puternic” şi „atragerea clienţilor prin intermediul reţelelor sociale”.