Criza din Iran şi Cutia Pandorei – De ce se tem ţările vecine de un atac al SUA în Iran (analiză France Presse)

Teama de o ripostă iraniană

Principala temere a ţărilor aliate Washingtonului în Golf este cea a unei riposte iraniene. Chiar dacă se presupune că beneficiază de protecţia americană, acestea s-ar trezi în prima linie. Aceste ţări, împreună cu Omanul, au fost cele care au pledat pe lângă administraţia preşedintelui american Donald Trump să amâne atacurile, a declarat o sursă saudită pentru AFP. Iranul, chiar dacă a fost slăbit în timpul războiului de 12 zile din iunie 2025, rămâne o putere capabilă să le lovească, scrie Agerpres.

Ţările din Golf „se ştiu vulnerabile, întrucât iranienii au suficiente rachete cu rază medie de acţiune care le-ar permite să lovească punctele vitale ale acestor ţări, de la uzine de desalinizare a apei de mare şi huburi de hidrocarburi la centrale electrice”, afirmă Pierre Razoux, directorul de cercetări la Fundaţia mediteraneeană pentru studii strategice (FMES).

„Iar fără aceste infrastructuri, ţările respective caracterizate prin temperaturi ridicate şi deşertice riscă să devină nelocuibile”, subliniază Razoux.

Criza petrolului

Aceste state petroliere „sunt preocupate de eventualele atacuri asupra infrastructurilor energetice şi de un eventual blocaj al fluxurilor în zona strâmtorii Ormuz”, opinează Cinzia Bianco, cercetătoare în problemele Golfului pentru Europen Council on Foreign Relations (ECFR).

Or, aceste ţări din Golf sunt angajate în agende politice costisitoare: schimbarea modelului economic, şantiere majore şi tranziţii energetice.

„Totul ar fi mai complicat în cazul unei crize a petrolului. Gestionarea consecinţelor de securitate ale unei schimbări de regim în Iran ar adăuga un alt nivel de complexitate”, explică Bianco.

În plus, adaugă Razoux, un astfel de scenariu riscă să determine China, un cumpărător important de petrol din Golf, să încerce să-şi reducă legăturile cu regiunea. Aceasta ar fi o veste proastă pentru ţările din Golf, care, la rândul lor, încearcă să-şi reechilibreze dependenţa comercială de SUA.

Conflicte asimetrice

Destabilizarea Iranului riscă să reaprindă alte conflicte pe care Teheranul ar putea fi tentat să le reactiveze ca represalii, prin intermediul miliţiilor houthi din Yemen sau al grupării şiite Hezbollah din Liban.

Slăbirea sa riscă în plus să dea frâu liber grupărilor ostile vecinilor săi, precum Turcia sau Pakistanul.

„În timpul precedentelor mişcări de contestare, Turcia se temea că, dacă ar cădea regimul iranian, grupările kurde ar profita de situaţie pentru a crea probleme Turciei”, afirmă Gonul Tol de la Institutul Orientului Mijlociu. „Grupările legate de PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) ar deveni mai active”, considera ea.

Provocările sunt similare şi pentru Islamabad, care a reiterat joi că „un Iran stabil şi paşnic, fără tulburări interne, este în interesul Pakistanului”.

Loviturile americane „ar avea consecinţe destabilizatoare pentru întreaga regiune, iar Pakistanul riscă să fie în special afectat”, a apreciat analista şi fosta diplomată Maleeha Lodhi. „Orice spaţiu neguvernat din apropierea frontierelor ar întări militanţii din provincia instabilă Baluchistan şi ar reprezenta o ameninţare serioasă la adresa securităţii acesteia”, potrivit ei.

Valuri de migranţi

Unele ţări vecine manifestă temeri în legătură cu importante strămutări de populaţii sau de un aflux de refugiaţi, la fel ca Turcia în timpul războiului civil din Siria.

„Şocul ar fi, fără îndoială, mult mai mare, având în vedere dimensiunea ţării, populaţia sa şi eterogenitatea” Iranului, un gigant cu 92 de milioane de locuitori din comunităţi multiple, observă Sinan Ulgen de la Carnegie Europe.

„Turcia, Azerbaidjanul şi Armenia sunt deosebit de îngrijorate deoarece ar fi ţări de destinaţie”, susţine analistul rus Nikita Smaghin, cu sediul la Baku. Iar pentru ultimele două ţări, de dimensiuni modeste, aceasta „le-ar putea ameninţa cu uşurinţă stabilitatea”, afirmă el.