Cu gazoductul românesc în curte, Republica Moldova vrea gaze de la Gazprom pentru următorii trei ani

Anunțul a fost făcut chiar de președintele Igor Dodon pe pagina sa de facebook, în data de 24 august. Iată ce a scris:

“SA „Moldovagaz” va iniția reducerea tarifelor la gazele naturale pentru consumatorul final, din luna septembrie a anului curent. Despre aceasta m-a informat Vadim Ceban, Președintele Consiliului de Administrație al SA „Moldovagaz”.

Am examinat problemele ce țin de aprovizionarea cu gaze și, în general, securitatea energetică a Moldovei. De asemenea, am discutat despre inițierea negocierilor cu „Gazprom” cu privire la semnarea unui contract de trei ani privind livrarea carburanților în țara noastră. Există premise pentru micșorarea tarifelor la gazele naturale pentru consumatori în trimestrul IV al anului 2020.

Totodată, am discutat despre ajustarea programului de investiții și de gazificare a localităților țării în anul 2020. Este vorba despre necesitatea de a majora cu 34 milioane de lei suma planificată – de la 18 până la 52 milioane de lei.

De asemenea, am discutat despre problema datoriilor pentru gazele naturale, inclusiv ale regiunii transnistrene, dar și chestiunile ce țin de implementarea celui de-al treilea pachet energetic al Uniunii Europene”.

De ce nu prea ne putem supăra pe moldoveni

Transgaz a anunțat recent finalizarea întregului gazoduct Iași-Ungheni-Chișinău, destinat tocmai limitării dependenței Moldovei de gazul rusesc, însă deși compania românească spune că, tehnic, livrările de gaze pot începe oricând, conducta este goală.

Puteți citi un text pe care l-am scris recent pe această temă mai jos: 

Conducta făcută de Transgaz cu 150 mil. euro spre Republica Moldova e goală, nu transportă nicio moleculă de gaz. Iar viitorul nu sună bine

Așadar, conducta care ar fi costat 150 de milioane de euro, majoritatea investiției fiind suportată de Transgaz, momentan nu poate transporta gaze în cantități semnificative pentru a asigura consumul Republicii Moldova în primul rând din motive tehnice. Apoi, chiar dacă, presupunând că s-ar fi rezolvat tot din punct de vedere tehnic și ar putea fi asigurat fluxul de gaze către Moldova la capacitatea gazoductului, apare problema comercială. Gazele rusești care ajung în Moldova sunt mai ieftine decât cele pe care, ipotetic, le-ar putea vinde companiile românești în Republica Moldova.

Cel mai mare furnizor de gaze din Republica Moldova este Moldovagaz, care asigură practic aproape integral consumul țării, inclusiv Transnistria. Firma este însă deținută în proporție de 50% de Gazprom, 35% de Guvernul Republicii Moldova, 14% de autoritățile din Transnistria și 1% de persoane fizice. Voci autorizate din piața de energie de peste Prut ne-au spus însă că Gazprom practic controlează compania, pentru simplul motiv că transnistrenii au predat practic administrarea acțiunilor lor către Gazprom. În noiembrie 2019, Moldovagaz anunța că a ajuns la o înțelegere cu Gazprom pentru contractarea de gaze pentru următorii trei ani, până în 2022. „În perioada septembrie – octombrie 2019, Moldovagaz a coordonat cu Gazprom prelungirea contractului în vigoare pentru perioada 2020-2022”, arăta compania pe 12 noiembrie. Însă, pe 31 decembrie 2019, tot Moldovagaz anunța că „termenele contractelor încheiate între SAP „Gazprom” şi SA „Moldovagaz” sunt prelungite prin acordul parților până la 31 decembrie 2020″.

Acum, Dodon vorbește despre un nou contract, pe trei ani de cumpărare de gaze de la Gazprom, deci utilitatea investiției românești în conectarea sistemului nostru la cel al Republicii Moldova ridică și mai multe semne de întrebare.

Gazoductul românesc îi ajută pe basarabeni, dar altfel

Gazoductul construit de Transgaz i-ar putea ajuta însă, pe termen mediu, altfel pe basarabeni. Potrivit unei analize S&P Global Platts, citată de Profit.ro, noul gazoduct va întări poziția de negociere a Republicii Moldova în raport cu gigantul rus, însă nu va reprezenta o alternativă la gazul furnizat de Gazprom, ci prin el va fi transportat, dacă va fi nevoie, gazul necesar echilibrării consumului moldovenilor din partea de vest a Nistrului.

“Rămâne de văzut dacă va curge vreodată gaz la un volum apropiat de capacitatea gazoductului. El însă oferă Republicii Moldova o alternativă fizică la gazul rusesc, ceea ce este un atu pe care Chișinăul îl va folosi în negocierile de preț viitoare cu Gazprom”, remarcă Platts. Concluzia este susținută și de analiștii citați de prestigioasa publicație. “Acest gazoduct ar putea întări puterea de negociere a poziției Republicii Moldova în obținerea unui discount de la Gazprom (în renegocierea contractului care expiră la finalul acestui an – n.r.) dacă Chișinăul poate demonstra că poate cumpăra gaz de la un alt furnizor pe această rută”, a declarat Katia Iafimava, analistul șef pe gaze de la Institutul Oxford pentru Studii Energetice pentru S&P Global Platts, potrivit articolului colegilor de la Profit.ro.