Cu lupa pe ingredientele din mâncare. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară mai are de analizat o treime dintre aditivii folosiți acum la scară largă

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) are din 2010 sub lupă toți aditivii alimentari autorizați în Uniune înainte de 20 ianuarie 2009, în punerea în aplicare a Regulamentului care instituia obligativitatea reevaluării acestor substanțe în conformitate cu cele mai recente cunoștințe științifice și emiterea unor avize științifice cu privire la acestea.

Finalizarea acestei sarcini a fost programată pentru anul 2020, însă, din cauza volumului mare de muncă și a necesității de a solicita date suplimentare pentru a finaliza evaluările, până acum au fost reevaluate peste 70% din cele 315 substanțe vizate.

Pentru reevaluările aditivilor alimentari autorizați, experții EFSA verifică toate datele disponibile prin apeluri pentru colectarea datelor sau căutări bibliografice actualizate și le raportează la cele mai recente cerințe științifice apărute de la ultima evaluare realizată de EFSA sau de Comitetul Științific pentru Alimentație.

Aditivi „vedetă” care au fost înlăturați din lista de ingrediente

Efectele Regulamentului se observă deja în industria alimentară, unii dintre aditivi fiind interziși după reevaluare. Este cazul dioxidului de titan (E171), care nu mai poate fi folosit în industria alimentară începând din 2022, după ce cercetătorii EFSA au arătat că nu pot fi excluse preocupările legate de genotoxicitate. Substanța era folosită drept colorant în mai multe produse, precum guma de mestecat, diverse produse de patiserie, suplimente alimentare, supe și bulionuri.

Același lucru s-a întâmplat și cu Red 2G (E128), un colorant folosit în anumite rețete de burgeri, care a fost interzis pentru că este carcinogen.

Cum arată o etichetă „curată”

Potrivit datelor Comisiei Europene, aditivii alimentari trebuie să fie întotdeauna incluși în lista de ingrediente a alimentelor și băuturilor în care sunt utilizați. Etichetele alimentelor și băuturilor trebuie să identifice atât funcția aditivului în produsul finit (de exemplu, colorant sau conservant), cât și substanța specifică utilizată, fie prin trimitere la numărul E corespunzător, fie prin denumirea acesteia (de exemplu, E 415 sau gumă de xantan).

Aditivii obișnuiți care apar pe etichetele alimentelor includ antioxidanții (pentru a preveni deteriorarea cauzată de oxidare), coloranții, emulgatorii, stabilizatorii, agenții de gelifiere și agenții de îngroșare, conservanții și îndulcitorii.

Toți aditivii alimentari de pe piața UE respectă anumite specificații legale, care includ, printre altele, parametri ce permit identificarea acestora și criterii minime de puritate.

Aditivii alimentari sunt substanțe adăugate în alimente și băuturi din diverse motive, cum ar fi menținerea sau îmbunătățirea siguranței, prospețimii, gustului, texturii sau aspectului acestora. Multe substanțe utilizate ca aditivi apar în mod natural, cum ar fi vitamina C (E 300) și pectina (E 440) din fructe, licopenul (E 160d(ii)) din roșii și lecitina (E 322), care este prezentă într-o gamă largă de alimente, precum gălbenușurile de ou, boabele de soia, arahidele și porumbul.â

De asemenea, aditivii alimentari pot fi derivați din surse animale (de exemplu, acidul carminic sau E 120, obținut din coșenile) sau minerale (de exemplu, carbonatul de calciu sau E 170, obținut din calcar măcinat) ori pot fi sintetizați pe cale chimică (de exemplu, licopenul sintetic sau E 160d(i)).