Cum arată meningita: imaginea unei boli grave și ce trebuie să știi

Ce este meningita și de ce necesită tratament rapid

Meningita se manifestă prin inflamația membranelor (meninge) care învelesc creierul și măduva spinării. De obicei, această inflamație are la bază o infecție cu bacterii, virusuri, fungi sau paraziți, dar uneori poate apărea în asociere cu boli autoimune, alergii sau tumori. Oricine poate dezvolta meningită, însă gravitatea și complicațiile diferă în funcție de cauza care a generat inflamația.

De exemplu, un tânăr sănătos poate dezvolta o meningită virală cu risc minim pentru sechele, în timp ce un pacient imunocompromis, expus la bacterii agresive, poate avea o evoluție mult mai severă. Cea mai importantă recomandare? Să te adresezi medicului imediat ce sesizezi semnele de alarmă, deoarece efectele meningitei pot fi extrem de grave.

Tipuri de meningită și cei mai frecvenți factori declanșatori

Forma de manifestare depinde de agentul cauzator și de starea de sănătate a pacientului. Cele mai cunoscute tipuri de meningită sunt:

Meningita bacteriană. Este considerată o urgență medicală și presupune tratament antibiotic încă de la primele ore. De regulă, bacterii ca Neisseria meningitidis (meningococ), Streptococcus pneumoniae (pneumococ) sau Haemophilus influenzae determină astfel de infecții. Se transmite ușor, mai ales în comunități (grădinițe, școli, internate).

Meningita virală. Apare mai ales în sezonul cald și, de cele mai multe ori, lezează mai puțin țesuturile nervoase. Enterovirusurile și virusul urlian se numără printre agenții cei mai implicați în apariția acesteia.

Meningita fungică. Interesează în special persoanele cu afecțiuni care slăbesc imunitatea. Această variantă se întâlnește rar.

Meningita parazitară. Deosebit de rară, dar poate apărea în urma contactului cu anumite microorganisme din apă, precum Naegleria fowleri.

Meningita non-infecțioasă. Poate fi consecința unei reacții alergice severe, a unor boli inflamatorii cronice sau a tumorilor cerebrale.

Poți consulta detalii suplimentare despre principalele cauze ale meningitei.

Cum recunoști meningita: simptome la copii, adulți și vârstnici

Meningita debutează cu simptome ce pot fi confundate ușor cu alte infecții, cu o viroză ori cu gripa sezonieră. Totuși, anumite semnale de alarmă ar trebui să te trimită direct spre medic:

• febră crescută, instalată brusc sau persistentă
• cefalee greu de suportat, mai ales în zona cefei
• rigiditate a gâtului (rezistență la aplecarea capului spre piept)
• greață și vărsături inexplicabile
• hipersensibilitate la lumină (fotofobie)
• somnolență neobișnuită, dificultăți de concentrare sau confuzie
• convulsii, mai ales la copii.

La copiii mici și sugari, meningita se poate manifesta prin agitație, plâns îi liniștit, refuzul sânului sau al biberonului, somn prelungit, piele palidă sau bombarea fontanelei (zona moale a creștetului capului). La vârsta adultă și la vârstnici, pot lipsi uneori febra ori durerile de cap, însă confuzia și dezorientarea se instalează rapid. Un caz real implică o femeie de 68 de ani care a prezentat doar letargie și dezorientare, fără alte semne, la debutul unei meningite bacteriene.

Atunci când apar pete roșii-violacee pe piele (purpură) sau se observă o alterare gravă a stării generale, se impune prezentarea de urgență la cel mai apropiat spital.

Cine prezintă risc crescut și cum se transmite meningita?

Nu toți indivizii dezvoltă meningită la contactul cu agentul infecțios. Există anumite grupe care au un risc mai mare de a face boala:

• nou-născuții și copiii mici
• persoanele peste 65 ani
• adulții cu boli cronice sau afecțiuni care compromit imunitatea (exemplu: diabet, tratamente cu citostatice)
• persoanele care au suferit intervenții chirurgicale la nivel cerebral sau care nu au splină.

Transmiterea se face, de regulă, prin secreții ale nasului și gâtului: tuse, strănut, folosirea în comun a veselei ori a obiectelor personale. Riscul crește atunci când cineva locuiește sau lucrează în medii aglomerate ori petrece mult timp în colectivități. În unele cazuri, instrumentarul medical nesterilizat sau consumul de apă contaminată pot declanșa forme rare de meningită.

Investigarea meningitei: de la suspiciune la diagnostic corect

Dacă sesizezi simptomele menționate, solicită consult medical cât mai rapid. Medicul va evalua istoricul, va efectua un examen neurologic și poate solicita teste specifice pentru confirmarea suspiciunii de meningită. Printre acestea se numără:

• Puncția lombară: presupune recoltarea lichidului cefalorahidian, care oferă informații despre natura inflamației. Lichidul devine tulbure sau prezintă modificări specifice unor infecții bacteriene ori virale.
• Analize de sânge: hemoculturile depistează prezența bacteriilor în sânge.
• Tomografia computerizată sau RMN cerebral: acestea clarifică prezența unor complicații sau exclud alte cauze ale simptomelor.

Cum se tratează meningita și de ce e important să acționezi rapid

Tratamentul diferă în funcție de ce a declanșat infecția. În situația meningitei bacteriene, medicul infecționist începe terapia cu antibiotice parenteral imediat, chiar înainte ca investigațiile să ofere toate rezultatele. De asemenea, poți primi corticosteroizi pentru a limita inflamația. În cazuri virale, tratamentul se bazează mai ales pe gestionarea simptomelor – hidratare, reducerea febrei, uneori antivirale specifice dacă medicul le recomandă. Pentru meningita fungică, terapia antifungică se face doar sub supraveghere medicală strictă.

Nu lua antibiotice sau alte medicamente fără sfatul unui medic, deoarece autotratarea poate ascunde simptomele și întârzia intervenția specializată.
Riscurile legate de tratament țin de fiecare caz în parte. Unele antibiotice pot cauza reacții alergice, iar corticosteroizii au contraindicații dacă pacientul are alte patologii concomitente. Respectă sfaturile echipei medicale și anunță orice efect advers observat.

Complicațiile meningitei și urmările posibile pe termen lung

• Dacă tratamentul începe tardiv sau infecția avansează repede, poți întâmpina:
• convulsii (spasme musculare necontrolate)
• edem cerebral (acumularea excesivă de lichid la nivelul creierului)
• situații critice precum șoc septic (scăderea bruscă a tensiunii arteriale).

Uneori, după ce treci prin meningită, pot apărea:

• pierderi de auz
• dificultăți cognitive (atenție, memorie)
• paralizii ale unor nervi periferici.

Când trebuie să mergi de urgență la medic

Soarta pacienților cu meningită depinde deseori de cât de repede ajung la evaluare specializată. Mergi de urgență la medic dacă observi următoarele semne:

• febră persistentă combinată cu rigiditate de ceafă
• vărsături care nu cedează și durere severă de cap
• stări de confuzie, somnolență accentuată sau pierderi de conștiență
• pete roșii-violacee sau erupții ciudate pe piele
• convulsii sau dificultăți de respirație.

Recunoaște aceste semne și acționează imediat. Tratamentul rapid poate salva viața și limita complicațiile.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește controlul de specialitate. Pentru investigații și tratament, adresează-te întotdeauna unui medic!

Sursa: https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/meningita-tipuri-cauze-simptome-tratament