Cum se formează preţul gazului şi ce plătim exact în factură

Adaugă-ne ca sursă preferată

Preţul gazului pe care-l plătesc gospodăriile din România are mai multe componente, marfa în sine reprezentând circa jumătate din preţul final. Preţul este stabilit prin Ordine ale ANRE, exclusiv pentru consumatorul casnic de gaze şi producătorii de energie termică care livrează gaze la consumatori casnici. Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată.

Preţul reglementat se formează din însumarea preţului de achiziţie a gazelor din producţia internă, cu o pondere de 98% în cantitatea de gaz vândută, preţul de achiziţie a gazelor din producţia externă cu o pondere de 2% în cantitatea de gaz vândută.

Preţul reglementat de ANRE pentru gazele achiziţionate din producţia internă este de 53 de lei/MWh. Acasă la noi ajunge însă la circa 110 lei, fără TVA, după cum ECONOMICA.NET  a mai relatat. Diferenţa de peste 100% faţă de preţul propriu-zis al mărfii o reprezintă tarifele mai sus menţionate şi adaosul furnizorului. Acest preţ se va păstra până la 30 iunie 2015, potrivit unui ordin al Departamentului pentru Energie.

Preţul de import, cu o pondere de doar 2% în coşul de gaze, se construieşte de către importatorii de gaze sau subsidiarele acestora şi furnizorii sau consumatorii de gaze. Stabilirea acestor preţuri se face prin contracte bilaterale, în urma unor negocieri directe. În prezent, acest preţ este de circa 90 de lei/MWh.

Atât preţul intern cât şi cel de import nu includ servicii, cumpărătorul acestor gaze fiind obligat să şi contracteze singur aceste servicii cu operatorul de transport (Transgaz), operatorii de distribuţie (unul din cei 38 de operatori de distribuţie) şi operatorii de înmagazinare (2 operatori în România).

Diferenţa între 53 de lei/MWh, cât este preţul propriu-zis al gazului, şi până la circa 110 lei, fără TVA, cât plătim gazul la noi acasă, reprezintă  tarifele de transport, tarifele de distribuţie, tarifele pentru servicii de înmagazinare şi adaosul furnizorului de gaze.

ANRE nu dezvăluie procentul ocupat de fiecare dintre aceste componente. Din raportările făcute de ANRE în anii trecuţi, se poate deduce însă că transportul gazului prin conductele Transgaz reprezintă între 10 şi 20% din preţul final. Transgaz este plătit de distribuitori, care, la rândul lor, sunt plătiţi pentru serviciile prestate de către furnizori. Distribuţia acoperă circa 10-15% din preţul final, iar 15% reprezintă marja furnizorului, tariful de înmagazinare, alte taxe.

Preţul gazului pentru consumatorii casnici este în totalitate reglementat. Toate componentele, de la preţul producătorului, la alcătuirea coşului de gaze, la tarifele de distribuţie, transport, furnizare şi înmagazinare, sunt reglementate. Astfel, statul este cel mai stabileşte preţul final al gazului pentru gospodării. Piaţa va fi total liberalizată de-abia din 2021.
.
În cazul consumatorilor noncasnici, firmele, piaţa gazului este liberalizată de la 1 ianuarie 2015.

Populaţia consumă circa 3 miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total.

Producţia gazelor se împarte între Romgaz şi Petrom. Transportul este asigurat de Transgaz. Distribuţia este făcută de E.ON Distribuţie, Transilvania şi Moldova, şi Distrigaz Sud Reţele în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici există doi mari furnizori, GDF Suez şi E.ON Energie Moldova.