Cum votăm corect pe 7 decembrie: ce face, de fapt, un primar general
:format(jpg):quality(80)/https://www.economica.net/wp-content/uploads/2025/11/IMG-20251112-WA0042-630x420.jpg)
Alegerile parțiale din 7 decembrie pun în fața bucureștenilor o întrebare simplă, dar decisivă: ce face, de fapt, un primar general? Pentru că, dacă folosim criteriile cu care suntem obișnuiți – cele după care judecăm un primar de sector – riscăm să alegem pe cineva care promite ce nu poate face și evită ce ar trebui să facă.
Fenomenele din campaniile trecute s-au întors din nou: candidații vin cu o cutie plină de promisiuni amestecate, iar alegătorii le analizează cu același filtru, indiferent de funcție. De aici vine confuzia. Așa ajungem să așteptăm de la primarul general să repare trotuarele din cartier și să ne supărăm pe primarii de sector că nu pot moderniza termoficarea. E un cerc vicios în care Bucureștiul se învârte de ani buni.
Trebuie spus însă limpede: primarul general și primarul de sector nu fac același lucru. Nici măcar pe aproape. Iar pe 7 decembrie, bucureștenii aleg exact omul care nu se ocupă de ce văd dimineața când ies din bloc. Aleg omul care trebuie să se ocupe de tot ce nu se vede imediat, dar fără de care orașul nu funcționează.
Primarul general este arhitectul orașului. Conductorul care trebuie să țină Capitala pe linia de plutire și, ideal, să o împingă în direcția corectă. Transportul public, rețeaua de termoficare, urbanismul strategic, infrastructura mare, calitatea aerului, siguranța seismică, relația cu Guvernul și cu instituțiile internaționale — acestea sunt chestiuni pe care nu le poate atinge niciun sector. Dacă ele nu merg, nici orașul nu merge.
De la primarul general nu trebuie să aștepți micile reparații, ci capacitatea de a duce proiecte mari, grele, pe termen lung. Capacitatea de a negocia. Capacitatea de a susține lucrări nepopulare, dar necesare. Capacitatea de a gândi Bucureștiul ca pe o capitală europeană, nu ca pe un cartier lărgit.
Primarul de sector are alt rol și alte responsabilități. El este administratorul vieții cotidiene. Străzile mici, curățenia, școlile, spațiile verzi din cartier, serviciile sociale – acestea sunt treburile lui. E un rol apropiat de oameni, vizibil, măsurabil. Poți să-i vezi munca: se vede în asfalt, în coșurile de gunoi, în parcuri, în modul în care funcționează grădinițele.
Dar pe 7 decembrie nu votăm omul trotuarelor. Nu votăm omul copacilor din cartier. Nu votăm gospodarul micilor detalii. Votăm omul care trebuie să rezolve marile vulnerabilități ale unui oraș obosit.
Alegerea corectă pornește, acum mai mult ca oricând, de la întrebarea corectă: cine poate face, în mod real, ceea ce ține de funcția lui? Bucureștiul nu are nevoie de promisiuni frumoase, ci de competență în domeniile care îi pot schimba viitorul. Are nevoie de cineva care să nu pretindă că va asfalta toate străzile, ci de cineva care poate ține orașul în echilibru.
Sistemul administrativ al Capitalei este complicat, fragmentat, uneori absurd. Dar tocmai pentru că este așa, e vital ca în 7 decembrie să nu confundăm atribuțiile. Să nu alegem după criterii care nu au legătură cu funcția. Să nu votăm pentru promisiuni care oricum nu pot fi îndeplinite de cel care le face.
Dacă vrem ca Bucureștiul să funcționeze ca un oraș, nu doar ca o sumă de șase sectoare dezlegate între ele, trebuie să alegem pentru poziția de primar general pe cineva care poate gândi la scară mare, coordona instituții, duce proiecte și rezista politic. Pe cineva pentru care „capitala” înseamnă mai mult decât un slogan.
Pe 7 decembrie, nu alegem un gospodar de cartier. Alegem omul care ține orașul în picioare. Iar asta ar trebui să ne schimbe complet felul în care ne uităm la campanie.
Victor Stănilă este avocat, Of Counsel în cadrul diviziei din România a rețelei internaționale bnt attorneys in CEE, societatea bnt Gilescu Văleanu & Partners, doctorand în domeniul Managementului și cadru didactic asociat la Facultatea de Administrație și Management Public din cadrul Academiei de Studii Economice din București.