Curtea de Conturi Europeană cere revizuirea sprijinului agricol acordat de UE regiunilor sale ultraperiferice. Cum stă blocul comunitar la producția de banane și trestie de zahăr

Instituţia susţine că s-au înregistrat progrese minime în ceea ce priveşte diversificarea culturilor şi a efectivului de animale iar provocările de mediu şi îmbătrânirea populaţiei de fermieri ameninţă durabilitatea agriculturii.

ECA aminteşte că UE pune la dispoziţie până la 653 de milioane de euro pe an prin programul POSEI (Programul de opţiuni specifice pentru zonele îndepărtate şi insulare, n.r.) pentru a răspunde nevoilor specifice cu care se confruntă regiunile sale ultraperiferice. POSEI este completat de alte instrumente care nu fac parte din politica agricolă comună (PAC), cum ar fi sprijinul pentru coeziune, ajutoarele de stat sau politica comercială.

Recunoscând dificultăţile cu care se confruntă regiunile ultraperiferice ale UE, în primul rând depărtarea geografică, insularitatea şi dependenţa de importuri, la începutul anilor 1990 a fost creat instrumentul de finanţare POSEI cu scopul a sprijini agricultura locală şi de a garanta aprovizionarea cu produse agricole esenţiale în aceste regiuni. Instrumentul se aplică regiunilor ultraperiferice din trei state membre ale UE: Franţa (Guadelupa, Martinica, Guyana Franceză, Reunion, Saint-Martin şi Mayotte), Spania (Insulele Canare) şi Portugalia (Insulele Azore şi Madeira). Principalele sectoare agricole tradiţionale din aceste regiuni sunt bananele, zahărul şi trestia de zahăr, producţia de lapte şi de carne şi tomatele.

„Programul POSEI al UE destinat regiunilor ultraperiferice ale acesteia a oferit un sprijin important şi a ajutat anumite sectoare să rămână competitive, dar a neglijat sustenabilitatea pe termen lung. Este necesar să se reanalizeze sprijinul financiar oferit de UE pentru activităţile tradiţionale şi trebuie îmbunătăţită diversificarea culturilor şi a efectivelor de animale. În ceea ce priveşte sprijinul pentru importuri, trebuie să se evalueze mai bine beneficiile pentru utilizatorii finali”, a declarat membrul Curţii responsabil de acest audit, Klaus-Heiner Lehne, citat în comunicat.

Spre ce merge sprijinul din POSEI

Potrivit ECA, cea mai mare parte a sprijinului din partea POSEI este direcţionată către sectoarele tradiţionale, pentru a le susţine dezvoltarea şi pentru a le consolida competitivitatea din punctul de vedere al producţiei, al calităţii şi al preţului. POSEI a ajutat astfel la menţinerea competitivităţii sectorului bananelor în ansamblu şi a sectorului laptelui în Insulele Azore. În schimb, programul nu a reuşit să menţină competitivitatea sectorului tomatelor în Insulele Canare sau a sectorului zahărului în regiunile ultraperiferice ale Franţei, care au pierdut din cota de piaţă din cauza concurenţei intense din partea ţărilor din afara UE.

În sectorul bananelor, cel mai mare beneficiar al POSEI, care primeşte 42% din buget (277 de milioane de euro în 2023), finanţarea UE se concentrează asupra câtorva mari producători din regiunile ultraperiferice ale Franţei. În unele dintre regiunile ultraperiferice ale UE, sprijinul ţine cont chiar şi de pierderile de producţie sau de cantităţile retrase de pe piaţă. În context, Curtea de Conturi Europeană a explicat că, deşi piaţa UE oferă preţuri de vânzare cu amănuntul mai mari pentru bananele cultivate în UE decât pentru cele venite din afara UE, partea leului din profiturile obţinute din comerţul cu amănuntul merge mai degrabă la intermediari decât la producători. Adeseori, veniturile obţinute de producători nici nu reuşesc să le acopere costurile, susţine sursa citată.

„Sectorul zahărului şi trestiei de zahăr – un sector esenţial pentru economia regiunilor ultraperiferice ale Franţei – excelează la capitolul aspectelor sociale şi al celor legate de economia circulară, dar sustenabilitatea financiară şi competitivitatea sectorului rămân precare. Tomatele – cândva un sector tradiţional important în Insulele Canare – au înregistrat o scădere drastică a producţiei şi a exporturilor, în pofida sprijinului pe care l-a acordat UE”, se arată în comunicat.

POSEI a ajutat, în schimb, sectorul laptelui din Insulele Azore să rămână competitiv şi să menţină o producţie stabilă.

Cu toate acestea, ECA a subliniat că viitorul pe termen lung al acestor sectoare este ameninţat de provocările de mediu, demografice şi legate de schimbările climatice cu care se confruntă teritoriile ultraperiferice. Cultivarea culturilor permanente pe suprafaţă mare afectează sănătatea solului, având în vedere lipsa diversificării şi a rotaţiei culturilor.

Auditorii observă, astfel, că programele POSEI nu ţin cont suficient de nevoile de adaptare la schimbările climatice, în pofida riscurilor tot mai mari de evenimente meteorologice extreme precum cicloane şi secete prelungite. La aceste probleme se adaugă şi îmbătrânirea populaţiei de fermieri.

Cerințele Curții de Conturi Europene

În aceste condiţii, aceştia solicită Comisiei Europene să reexamineze sprijinul pe care îl acordă UE pentru activităţile agricole tradiţionale din regiunile ultraperiferice, să îmbunătăţească diversificarea culturilor şi a efectivului de animale şi să evalueze mai bine dacă sprijinul pentru importuri aduce beneficii reale utilizatorilor finali.

Au trecut peste 15 ani de când Curtea a efectuat ultimul audit al performanţei cu privire la POSEI, în Raportul special nr. 10/2010, intitulat „Măsurile specifice în favoarea agriculturii din regiunile ultraperiferice şi insulele mici din Marea Egee”. Curtea a recunoscut în acesta că măsurile specifice au fost eficace şi extrem de importante pentru agricultură, dar a identificat şi deficienţe în modul în care au fost gestionate. Noul audit al Curţii se axează pe programele POSEI din Franţa, Spania şi Portugalia pentru perioada 2019-2023, se precizează în comunicat.

Constatările auditului au menirea de a ajuta Comisia Europeană şi statele membre vizate de aceste programe să îşi perfecţioneze abordarea şi să se asigure că fondurile din partea UE aduc rezultate palpabile, adică consolidează agricultura locală şi garantează securitatea alimentară în colţurile cele mai îndepărtate ale UE.

Sursa foto: Wikipedia