Dădacele din Marea Britanie sfidează recesiunea datorită prinţilor saudiţi şi oligarhilor ruşi

Agenţiile de plasare a bonelor vor să atragă clienţi de lux profitând de tradiţia regală britanică. Cu nume precum Imperial Nannies şi Royal Nannies, agenţiile şi-au asociat imaginea cu cele mai scumpe cartiere londoneze şi cu reputaţia Marii Britanii în domeniul educaţiei de înaltă clasă, relatează CNBC.

Louise Taylor, director la Kensington Nannies, a declarat că afacerile au cunoscut o dezvoltare explozivă de la criza financiară din 2007.

„Când credeam că vom avea o cădere masivă, ne-am dezvotlat puternic. Avem mai multe oferte de job-uri ca oricând”, a spus Taylor.

Ea a arătat că cei care au de lucru trebuie să muncească mai mult, astfel că bonele au devenit esenţiale.

„Piaţa externă tinde să devină una a super-bogaţilor, pentru că a devenit o modă să ai o dădacă. Am asistat la o creştere masivă a cererii din partea familiilor din Monaco, iar acolo sunt clienţi din Rusia şi ţările arabe”, a spus Taylor.

Bonele britanice au un avantaj faţă de cele de alte naţionalităţi, pentru că engleza este limba lor natală, sunt educate şi beneficiază de factorul de prestigiu cerut de piaţa super-bogaţilor din străinătate.

„Este un domeniu ferit de recesiune, pentru că vor fi întotdeauna oameni cu bani în Anglia şi străinătate”, a explicat ea.

O altă agenţie renumită, Norland Nannies, primeşte solicitări din partea unor familii din întreaga lume, în special din Europa şi Orientul Mijlociu. Norland are propriul său colegiu şi este faimoasă pentru uniformele purtate de studente. Absolventele şcolii pot câştiga până la 41.000 de lire sterline pe an (63.400 de dolari) dacă acceptă posturi în străinătate.

Imaginea dădacelor britanice disciplinate a intrat în conştiinţa populară odată cu lansarea filmului Mary Poppins de către Disney, în 1964, şi s-a îmbunătăţit şi datorită renumitei emisiuni de televiziune „Supernanny” din Statele Unite, în care o celebră expertă britanică, Jo Frost, ajută părinţii să îşi educe copiii.