De ce a cumpărat grupul francez Lactalis Covalact şi ce impact va avea tranzacţia asupra pieţei

La puţin timp de la anunţul privind preluarea liderului pieţei  lactatelor din România, Albalact, grupul francez Lactalis a ieşit din nou la cumpărături pe plan local achiziţionând de la fondul de investiţii SigmaBleyzer întreg pachetul de acţiuni al procesatorului Covalact SA. Prin tranzacţia estimată la 40 de milioane de euro, francezii vor astfel să ajungă lider de piaţă pe cât mai multe segmente, după ce au cucerit deja, rând pe rând, piaţa laptelui UHT, piaţa laptelui proaspăt cu brandurile preluate de la Albalact precum Zuzu sau piaţa untului cu brandurile President şi Albalact. De asemenea, Lactalis este în topul producătorilor şi distribuitorilor de brânzeturi.

Acum, prin preluarea Covalact, cele mai importante active care vor intra în „ograda” Lactalis şi care vor permite grupului francez să crească în cota de piaţă sunt sortimentele de brânzici (Brânzica de casă, brânză Făgăraş, brânză proaspătă de vaci), caşcavalul, iaurtul, dar şi laptele praf, o resursă râvnită de procesatori având în vedere declinul extrem de abrupt al producţiei din România. Mai mult, procesatorul şi-a câştigat o poziţie geografică excelentă, prin cele două unităţi de la Sfântul Gheorghe şi Miercurea Ciuc, dar şi o creştere a capacităţii de depozitare, Covalact operând şi un depozit logistic cu o capa­citate de 1.400 de paleţi.

De altfel, producătorul de lactate Covalact tocmai şi-a dublat capacitatea de producţie şi ambalare pentru Brânzica de Casa de la Covalact de Ţară, în urma unei investiţii de peste 3 milioane de euro. Compania poate astfel să fabrice în unitatea sa din Sf. Gheorghe 200 tone brânză pe lună şi să ambaleze 11.000 pahare de brânză pe oră.

Liber la resursa de lapte praf

De altfel, prin preluarea fabricii Rarăul Câmpulung Moldovenesc, parte a Albalact, şi a celor două fabrici Covalact de la Sfântu Gheorghe şi Miercurea Ciuc, grupul Lactalis a dobândit acces la principalele resurse de lapte praf din România. Singurii care mai contează sunt Industrializarea Laptelui Harghita din Remetea, aflată în insolvenţă, şi Bucovina SA, care fabrică lapte praf la Fălticeni, a explicat pentru ECONOMICA.NET Dorin Cojocaru, preşedintele Asociaţiei Patronală Română din Industria laptelui (APRIL).

Laptele praf este important pentru un grup ca Lactalis pentru că poate ajuta foarte mult la echilibrarea stocurilor de materie primă. Compania poate astfel să îşi gestioneze costurile prin asigurarea continuă a necesarului de lapte care intră în procesul de fabricaţie în perioadele de iarnă când producţia autohtonă de lapte crud scade. Practic, compania nu este supusă la fluctuaţii de preţ şi lipsa materiei prime, cumpărând vara lapte pe care îl face praf spre a fi folosit iarna. 

De asemenea, laptele praf integral se poate folosi în consumul uman comercializat ca atare, iar laptele praf integral şi degresat poate fi folosit pentru uz tehnologic în fabricarea ciocolatei, a îngheţatei.

Cum stă Lactalis acum

Potrivit monitorulpreţurilor.info (portalul creat de Consiliul Concurenţei alături de retaileri, pentru a oferi consumatorilor din România un instrument prin care pot compara preţurile alimentelor), din opt produse lactate de brand cele mai cumpărate în magazine, jumătate sunt deţinute de Lactalis. Este vorba despre lapte integral 3,5% Zuzu, smântână 12% Albalact, lapte de 1,5% Zuzu, unt 65% Albalact. În cazul iaurturilor, preferatul clienţilor este Danone, la brânza telemea cel mai vândut brand este Napolact, cu Telemea cu gust domol,  iar în topul mărcilor de caşcaval este Hochland. 

De asemenea, Lactalis este cel mai mare cumpărător de lapte crud din România, chiar dacă nu luăm în calcul Covalact. Potrivit informaţiilor Agenţiei de Plăţi din Agricultură (APIA) transmise ECONOMICA.NET, Covalact este al şaselea cumpărător de lapte crud din România, după Albalact şi Dorna Lactate ce aparţin Lactalis, Danone, Fabrica de Lapte Braşov şi Friesland România.

În perioada 1 ianuarie – 31 octombrie 2016, cantitatea totală de lapte crud livrată de producători către prim-cumpărătorii de lapte (procesatori) s-a ridicat la 820,7 milioane de kg.

La nivelul anului trecut, procesatorul deţinea, din estimările ECONOMICA.NET, o cotă de aproximativ 15% din piaţa laptelui crud.

În total, fabricile laDorna şi cele Albalact procesau la finele anului trecut în jur de 136.000 de tone de lapte anual, din cele peste 995.300 de tone cât se colectează într-un an (13,6%). Calculele #ECONOMICA.NET# au la bază informaţiile puse la dispoziţie de cele două companii pe site-urile proprii şi cantitatea de lapte de vacă colectat în 2014 din datele Institutului Naţional de Statistică. Astfel, Lactalis avea o capacitate de producţie anuală de peste 50.000 de tone de produse lactate şi colecta peste 61.000 de tone de lapte anual de la fermierii locali, în timp ce Albalact procesa în cele două fabrici ale sale (Rarăul din Câmpulung Moldovenesc şi Albalact din Oiejdea) aproximativ 300.000 de litri zilnic. 

Citeşte şi 15% din tot laptele românesc ajunge la Lactalis. Care este topul procesatorilor şi ce implicaţii are vânzarea Albalact

În ceea ce priveşte rulajele grupului francez în România, prin preluarea Covalact, compania gestionează un business de peste 200 de milioane de euro, în condiţiile în care întreaga piaţa a lactatelor se cifrează la aproximativ 1 miliard de euro.

Principalii competitori ai companiei sunt Danone, Friesland Campina, Fabrica de Lapte Braşov.

Ce se va întâmpla pe piaţa lactatelor

Noua achiziţie a francezilor de la Lactalis, care trebuie aprobată de către Consiliul Concurenţei, poate avea efecte atât la consumatorul final, cât şi la fermieri. „Din perspectiva consumatorilor, nu văd vreun impact violent sau rapid în piaţă. Nu cred că vor fi probleme, pentru că la raft brandurile Lactalis nu au mai mult de 20% împreună. La raft, brandurile de top sunt cele provenite din comerţul intercomunitar. Să nu uităm că Delaco Distribution este un distribuitor. La fel, brandul Lacteea, ca şi o parte dintre mărcile proprii ale retailerilor sunt produse în afara ţării”, a explicat pentru ECONOMICA.NET Dorin Cojocaru, preşedintele patronatului laptelui APRIL.

Potrivit acestuia, consumatorii finali vor avea doar de câştigat din această tranzacţie. „Atunci când creşte competiţia, scade şi apare o diversitate mai mare de produse”, crede acesta.

Ce se întâmplă cu fermierii 

În ceea ce îi priveşte pe fermieri, Cojocaru crede că „se va respecta relaţia de piaţă bazată pe cerere si oferta”. „Acesta este capitalismul. Cel ce este mare vrea să fie şi mai mare”, conchide preşedintele APRIL.

Noi suntem mai puţin îngrijoraţi de creşterea puterii de negociere (a Lactalis – n.red) în raport cu marile lanţuri de magazine. Ne uităm mai degrabă în amonte, spre fermieri”, a declarat pentru ECONOMICA.NET Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, instituţia care va trebui să îşi dea acordul pe această tranzacţie.
Instituţia nu a fost încă notificată cu privire la tranzacţia dintre Lactalis şi Covalact.

În rândul fermierilor, părerile sunt împărţite. „Ca idee, atunci când ai un număr restrâns de procesatori, nu este în avantajul fermierilor, pentru că ne pot impune mai uşor condiţiile lor, inclusiv cele legate de preţ”, este de părere Dorel Secară, crescător de vite.

Edves Moise, preşedintele Asociaţiei Crescătoprilor de bovine din Covasna se uită însă cu speranţa la francezii de la Lactalis. „Noi am fost mulţumiţi cu Covalact şi suntem de acord şi cu francezii, numai că ar trebui să ridice preţul la lapte. Şi în UE preţul a crescut, dar la noi este tot foarte mic. Fermierii mici iau şi 90 de bani pe litru, iar cei mari până la 1,3 lei pe litru. Or, costul de producţie al unui litru de lapte este de 1,2 lei”, a explicat pentru ECONOMICA.NET Moise. Acesta explică că un preţ corect pentru ei ar fi 1,2-1,4 lei litru pentru micii fermieri şi 1,5-1,6 lei pentru cei mari.