De ce nu are România mari expoziții cu opere de artă. Lipsa asigurărilor, bună parte din răspuns. Care este soluția?

Piața de artă din România este puțin dezvoltată spre deloc la ora actuală. De aceea, în România nu avem organizate mari expoziții cu opere de artă, atât interne, cât și internaționale, atât în muzee, cât și în galeeriile specializate. Potrivit legii, doar muzeele sunt obligate să asigure operele de artă.

În rest, polițele din România pentru expozițiile din galeriile de artă acoperă riscuri precum incendiu, cutremur, furt prin efracție, inundație, vandalism și transport, dar sunt accesibile practic doar instituțiilor juridice (muzee, galerii, asociații), nu artiștilor individuali sau colecționarilor privați de dimensiuni mici.

De aceea, în România avem asigurată maximum o expoziție importantă pe an, față de zeci în străinătate.

Cele mai asigurate opere de artă și expoziții cu acestea sunt cele din Franța

Piața globală de asigurări de artă a fost evaluată la aproximativ 1,9 miliarde de dolari în 2024, cu proiecții de creștere spre 3,1 miliarde de dolari până în 2033, potrivit unui studiu al companiei americane Verified Market Research.

Datele studiului arată că Europa deținea aproximativ 32% din totalul primelor globale în 2023, cu peste 5,4 milioane de opere asigurate la nivelul instituțiilor publice și private. Din totalul operelor europene asigurate, studiul plasează Franța pe primul loc, cu 1,6 milioane de opere asigurate.

Principalii jucători activi în asigurarea artei europene sunt sunt Lloyd’s din Londra, AXA, Allianz, Chubb și Hiscox. Nici unul dintre acești asiguratori nu activează pe piața din România, iar organizatorii de expoziții au declarat în trecut că piața de asigurări din România nu are capacitatea de a acoperi valori mari de opere de artă.

”Când au loc expoziții importante, organizatorii asigură operele la companiile internaționale. Asigurătorii locali ar putea acoperi sume mari dacă în România ar avea loc mai multe expoziții cu opere care valorează zeci sau sute de milioane de euro”, spune Cătălin Guriță, avocat, directorul Fundației Win for Art.

Piețele mature asigură zeci de expoziții pe lună, ceea ce le permite să calibreze riscul, în timp ce România organizează maxim o expoziție importantă pe an. Totodată, operele expuse în vestul Europei au valori cu mult peste ceea ce ajunge să fie expus în România, unde interesul față de astfel de evenimente rămâne unul scăzut.

Legea românească obligă doar muzeele și instituțiile adiacente muzeelor să asigure operele de artă. Altfel, operele aflate în proprietate privată, la o galerie, sau în timpul unui transport privat nu au nicio obligație legală de asigurare.

Polițele disponibile pe piața locală acoperă riscuri precum incendiu, cutremur, furt prin efracție, inundație, vandalism și transport, dar sunt accesibile practic doar instituțiilor juridice (muzee, galerii, asociații), nu artiștilor individuali sau colecționarilor privați de dimensiuni mici.

Țări ca Marea Britanie sau Belgia au soluții garantate de stat așa încât muzeele să poată organiza expoziții cu opere de artă fără să plătească sume foarte mari companiilor de asigurări. În Marea Britanie, funcționează din 1980, Government Indemnity Scheme – în loc ca instituția care împrumută opera să plătească o poliță foarte costisitoare unei companii private, Guvernul garantează despăgubirea în cazul pierderii sau deteriorării obiectului.

Astfel, în perioada 2024-2025, în Regatul Unit s-au emis 757 de garanții emise pentru 26.433 de obiecte culturale în valoare cumulată de 19,1 miliarde lire sterline. Economiile pentru muzee față de asigurările comerciale echivalente au fost de 81 de milioane de lire sterline într-un singur an, potrivit Arts Council care administrează programul, spune Catalin Guriță.

Cu schemă de garantare guvernamentală, costul asigurărilor de artă scade la un sfert din valoarea de evaluare a lucrărilor

Un alt exemplu: Guvernul flamand a implementat un sistem similar în 2021. La expoziția Krasse Koppen. Bruegel, Rubens en Rembrandt din octombrie 2023-ianuarie 2024, Muzeul Regal de Arte Frumoase din Anvers a expus 62 de lucrări împrumutate. În baza schemei de garanție guvernamentală, acestea aveau o valoare asigurată de 454 de milioane de euro.

Fără garanție guvernamentală, costul asigurării comerciale ar fi fost de 278.000 de euro. Cu schema activă, muzeul a plătit 52.500 euro pentru suma rămasă.

Fără un echivalent al schemelor britanice sau flamande, muzeele și organizatorii de expoziții din România au trei opțiuni: să apeleze la asigurători străini, cu costuri ridicate și birocrație suplimentară, să organizeze expoziții cu opere de valoare mai mică, deci mai puțin semnificative cultural sau să nu organizeze deloc expoziții de amploare.

Pe baza modelelor europene existente, există două direcții posibile în România: crearea unui fond de garantare publică pentru expoziții de artă, similar Government Indemnity Scheme din Marea Britanie sau schemei flamande din 2021, prin care statul preia riscul pentru împrumuturi de opere cu valori mari, degrevând muzeele de costul asigurărilor comerciale.

A doua soluție este stimularea dezvoltării capacității locale de subscriere specializată, prin parteneriate între asigurătorii autohtoni și Lloyd’s sau alte piețe cu experiență în fine art, astfel încât România să nu mai fie dependentă exclusiv de asiguratori externi pentru orice expunere culturală majoră.