De ce nu se mai depreciază dolarul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Poziţia de cumpărător net de dolari (Long USD) „ar putea fi una dintre căile de testare a unui mediu dificil, în general, în Q4 2012“, scrie analistul Mihai Nichisoiu, responsabil pentru pieţele externe la firma de brokeraj Tradeville.

Lucrurile s-au schimbat faţă de august şi septembrie, când investitorii au avut o „reacţie pavloviană“ la promisiunea celei de-a treia campaniii de infuzie de lichidităţi în SUA, şi au încercat să o integreze în preţ prin vânzări de dolari.

Acum devine sensibil şi apetitul strategilor monetari ai ţărilor emergente pentru stimularea consumului pe acveeaşi cale. Ceea ce înseamnă că valutele emergente au mai mari (ne)şanse să se deprecieze.

„Contextul în care Rezerva Federală (FED, banca centrală a SUA, n.r.) vrea să regurgiteze QE, de aceasta data în regim „open-ended” (pe termen nelimitat, n.r.), nu mai este cel în care am vazut QE1 şi QE2, în 2009, respectiv 2010“, scrie Nichisoiu în nota sa de astăzi pentru clienţii Tradeville.

QE (quantitative easing) este abrevierea care desemnează operaţiunile de introducere de lichidităţi în sistem, promise de FED prin achiziţia de oblşigaţiuni (bonduri) ale guvernului american.

Atât în 2009, cât şi în 2010, economiile emergente se aflau într-un ciclu restrictiv al condiţiilor monetare. „Vă amintiţi fermitatea cu care Beijingul lupta contra inflaţiei (inclusiv prin aprecierea yuanului)? Sau faptul că, în august anul trecut, dobânda cheie din Brazilia ajunsese la 12,5%? În 2009 si 2010, meciul dintre a opţiuniea de a vinde dolari (short USD) şi cea de a vinde valute emergente a fost o excelenta partidă carry-trade“, spune analistul Tradeville.

„Carry trade“ este o strategie de piaţă valutară în care se vinde o valută care are dobânzi foarte mici şi se cumpără simultan o valută care beneficiază de dobânzi ridicate. Practic, strategia încearcă să captureze diferenţialul de dobânzi dintre două valute.

„În 2012, însă, nu doar economiile dezvoltate alunecă“ spre stimularea consumului prin inundarea pieţei cu bani, ci şi cele emergente. O parte din alunecarea economiilor emergente poate fi explicată tocmai prin restricţiile monetare pe care le-am vazut în 2009 şi 2010“, scrie Mihai Nichisoiu.

Altă explicaţie constă în faptul că „Beijingul încearcă să instrumenteze o aterizare lină a propriei economii (după creşterile de PIB uriaşe din trecut, n.r.), pentru a-şi modifica modelul de business, de la dependenţa de exporturi şi investiţii către un rol tot mai important al cererii interne“.

„Alunecarea economiilor emergente obligă la relaxări monetare. Vedem cazuri în care abordările monetare sunt relaxate cu o virulenţă chiar mai pronunţată decât în SUA, în zona euro, în Regatul Unit sau în Japonia.

Un bun exemplu în acest sens este Brazilia, acolo unde rata cheie a fost taiată cu nu mai puţin de 5 puncte procentuale pe parcursul ultimului an. Pur şi simplu, în absenţa unei modificări importante a contextului curent, are tot mai putin sens să cumperi valute emergente şi nu USD, din perspectiva carry trade“, conchide analistul de la Tradeville.