Deficitul bugetar structural este, probabil, peste 5,5% din PIB în prezent – raport

„Deficitul bugetar este principala provocare macroeconomică. Acum, deficitul bugetar structural este, probabil, peste 5,5% din PIB. Anul trecut, deficitul bugetar (ESA) a fost de circa 6,2%, iar anul acesta, în lipsa unor măsuri clare şi credibile, deficitul ar fi mai mare. Dimensiunea deficitului structural este de judecat şi raportată la investiţiile publice, care au fost de regulă între 5-6% din PIB în ultimul deceniu. Dacă excludem fondurile din bugetul UE din investiţiile publice, se vede că deficitul ar fi aproape dublul cheltuielilor de capital. Este o situaţie ce trebuie să pună pe mulţi pe gânduri. Datoria publică este în jur de 50% din PIB, nefiind mare raportată la media din UE (unde este peste 80% din PIB), dar mult crescută faţă de acum 15 ani (când era 15% din PIB). Datoria poate fi tot mai ameninţătoare dacă deficitul nu va fi redus, mai ales că politicile monetare s-au întărit mult în SUA şi Europa, ceea ce influenţează condiţiile pe pieţele financiare. Ţinta de deficit bugetar de 4,4% din PIB în 2023
nu a fost realistă, dată fiind conjunctura economică şi construcţia bugetului. O diminuare a deficitului bugetar de la peste 6% la 3% din PIB este considerabilă şi echivalează cu o reducere cu peste 3% din PIB a absorbţiei interne; această corecţie necesară ar permite reducerea echivalentă în termeni relativi a necesarului de finanţare externă”, se menţionează în Raport.

Conform sursei citate, o ajustare de asemenea anvergură este dificilă, iar efortul (costul) se cuvine să fie cât mai echitabil distribuit.

Potrivit documentului, problema deficitului bugetar este augmentată de dezechilibrul balanţei externe, cu un deficit de cont curent care, anul trecut, a depăşit 9% din PIB; în acest an, probabil, va fi sub 8% din PIB, pe fondul ameliorării raportului de schimb extern (terms of trade).

„Este de presupus că o reducere a deficitului bugetar structural sub 3% din PIB va duce deficitul de cont curent către 5% din PIB. Dezvoltarea producţiei interne de tradables (bunuri exportabile şi importabile) ar duce deficitul de cont curent mai jos. Ar fi bine ca programul de corecţie anunţat de Guvern să permită ca deficitul bugetar să fie în jur de, chiar sub 5,5% din PIB, iar diminuarea să continue în 2024. Este greu de atins acest obiectiv întrucât, este de repetat, o corecţie de amploare nu poate avea loc fără costuri. Iar ajustarea nu se poate face numai pe partea de cheltuieli; ea reclamă şi creşteri de venituri bugetare – aşa cum au remarcat numeroşi economişti, analize ale instituţiilor financiare internaţionale, ale CE, ale Consiliului Fiscal. Corecţia întinsă pe 2-3 ani va fi un test sever pentru societatea românească, care nu trebuie să intre într-un ‘război distribuţional’, ale cărui semne se observă deja. Oricât ar fi economia dominată de interese individuale şi de grup, de dorinţa de câştig, este nevoie de solidaritate şi percepere a interesului societăţii, din perspectiva unei constrângeri de finanţare externă implacabile”, se spune în document.

Realizatorii Raportului susţin că România are nevoie de venituri fiscale care să ajungă, în timp, aproape de media celor din regiune – 34 – 35% din PIB în Cehia, Ungaria şi Polonia, 31% în Bulgaria.

„În România sunt la nivelul cel mai jos din UE, 27% din PIB în 2022 (Irlanda este un paradis fiscal şi nu intră în discuţie). Nu numai pentru a finanţa mai bine sectoare vitale pentru economie şi societate (ex.: educaţie şi sănătate), ci şi pentru a răspunde mai eficace la şocuri viitoare izvorâte din schimbări climatice, pandemii, alte ameninţări de securitate etc. O colectare mult mai bună a veniturilor fiscale, venituri nefiscale superioare (inclusiv redevenţe crescute), regândirea regimului fiscal, care trebuie să fie echitabil (acum este regresiv, cei cu venituri mai mici plătind, în general, proporţional mai mult), cheltuieli publice mai eficiente şi reducerea din risipă pot contribui la atingerea acestui deziderat. Fondurile europene reprezintă un ‘bulgăre de aur’, ce poate atenua costurile ajustării macroeconomice, facilita reformele necesare (inclusiv modernizarea statului român), uşura finanţarea balanţei de plăti, creşte competitivitatea producţiei naţionale. Banii europeni nu pot preveni însă nevoia de corecţie. Şi nici BNR nu poate fi substitut instituţional şi de politică publică la ceea ce implică ajustarea fiscal/bugetară. Dacă ajustarea fiscal/bugetară va avea loc, fie cu un orizont prelungit către 2025, se poate intra în MCS2 în 2026-2027 şi adera la zona euro către finele acestui deceniu”, se mai spune în document.