Deficitul de apă „frânează creşterea economică mondială” – Raport Frontier Economics

„Aceasta este o problemă extrem de gravă pentru economiile din întreaga lume. Îmbunătăţirea modului în care gestionăm şi alocăm apa se află printre cele mai mari provocări cu care se confruntă lumea în secolul XXI”, a declarat David Tickner, şeful departamentului privind apa dulce la WWF-Marea Britanie.

Valoarea bunurilor şi serviciilor produse în aceste regiuni – care includ o mare parte din India, Bangladesh şi Africa de Nord-Est şi se află toate în lumea în curs de dezvoltare – este estimată să crească de peste şapte ori, la 15,6 trilioane de dolari până în 2050. Acest lucru va creşte ponderea lor în economia globală de la 3% în prezent la 12%, aducând prosperitate pentru sute de milioane de oameni.

Cu toate acestea, utilizarea apei în aceste regiuni este în creştere atât de rapidă încât dacă nu se iau măsuri pentru a proteja aprovizionarea ele se vor „confrunta cu un consum de apă nesustenabil şi cu un deficit semnificativ de apă”, avertizează raportul Frontier Economics.

Eşecul în a îmbunătăţi eficienţa cu care este colectată şi utilizată apa, de exemplu prin ameliorarea conductelor şi a altor infrastructuri, ar putea însemna că o creştere economică de aşteptat în aceste regiuni „nu se va materializa”, adaugă raportul.

Raportul a analizat şi a împărţit lumea pe „bazine hidrografice”- zone de teren, uneori mari, drenate de un fluviu şi afluenţii săi – cea mai populată fiind Gangele, care străbate porţiuni din India, Bangladesh şi Nepal.

Situaţia este atât de gravă încât Douglas Flint, preşedintele gigantului bancar HSBC, le-a cerut la 10 iunie politicienilor, întreprinderilor şi persoanelor din întreaga lume să îşi unească forţele pentru a rezolva problema. „Constatările de astăzi arată că viitorul bazinelor hidrografice este esenţial pentru creşterea economică globală. Este nevoie de acţiune rapidă şi concertată pentru a îmbunătăţi gestionarea resurselor de apa în bazinele hidrografice”, a declarat Flint în contextul lansării unui parteneriat de 100 milioane dolari cu grupurile de mediu ale WWF, WaterAid şi Earthwatch.

Înrăutăţind situaţia, departe de a oferi o investiţie în creştere pentru a îmbunătăţi furnizarea, „ajutorul total pentru acces la apă şi canalizare a scăzut”, a adăugat Flint.

Consumul devine nesustenabil atunci când volumul de apă extras din sol şi fluxurile de apă de suprafaţă depăşesc 30% debit natural, iar situaţia este considerată „gravă” atunci când depăşesc 40%, aşa cum se prognozează pentru şapte bazine hidrografice până în 2050. Mai mult, trei dintre bazinele hidrografice – Indul, care străbate porţiuni din India, China şi Pakistan, bazinul Hai din China şi Krishna din India – sunt pe cale să încalce standardul de 100% în următorii 30 de ani.

Raportul calculează, de asemenea, că asigurarea unui acces universal la apă potabilă şi canalizare în Brazilia, India şi China va duce la o „creştere economică” de 113 miliarde de dolari pe an, crescând până la 220 miliarde dolari pe an dacă o astfel de politică este aplicată la nivel global.

Deşi costurile iniţiale de investiţii de capital ar fi foarte mari – estimate la peste 725 miliarde dolari de Frontier Economics – infrastructura va dura timp de aproximativ 35 de ani, oferind un randament de 5 dolari la fiecare 1 dolar investit, inclusiv costurile de întreţinere, prevede Frontier Economics.

Singurul bazin din cele zece bazine de top din lume care nu se află în lumea în curs de dezvoltare este Dunărea, care străbate 10 ţări din Europa Centrală şi de Est, printre care Germania, Austria, Ucraina şi România.