România va prezenta Europei cele 18 localităţi din Bărăgan unde au fost deportate 40.000 de persoane

‘România a aderat la acest proiect pentru că am vrut să arătăm că există locuri care trebuie comemorate, că există lucruri care s-au întâmplat în trecut şi care, din păcate, nu ne fac cinste. Astfel de lucruri există şi în alte state membre ale UE, foste ţări comuniste şi în trecutul nu foarte îndepărtat. Toate aceste state au decis să aleagă un loc simbolic pentru ceea ce a însemnat comunismul, în care să cultive seminţe de secară, iar culturile obţinute de pe aceste zone vor merge la Berlin, în noiembrie 2014 pentru a realiza împreună ‘Pâinea Păcii’. Ca parteneri în acest proiecte, ne-am îndreptat către Bărăgan cu dorinţa de a vorbi Europei despre cele 18 localităţi care au apărut peste noapte în anul 1951′, a declarat, joi, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, într-o conferinţă de presă susţinută la Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia.

Acesta a precizat că autorităţile comuniste au pus în aplicare, în iunie 1951, cea mai amplă acţiune de dislocare a unei populaţii de pe teritoriul României vizate fiind mai mult de 200 de localităţi de pe o rază de de 25 de km de la graniţa cu Iugoslavia. Acţiunea s-a finalizat cu deportarea a peste 40.000 de persoane în Câmpia Bărăganului, o regiune neprimitoare, subpopulată, cu o climă aspră, denumită şi Siberia românească.

‘Împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), am ales să cultivăm aceste seminţe de secară în locul unde era, odată, vatra satului Rubla din judeţul Brăila. Rubla, la fel ca şi celelalte sate, sunt localităţi cu istorie apăsătoare care vorbesc despre dramele familiilor strămutate de români, fie bănăţeni, basarabeni sau bucovineni, dar şi de saşi, aromâni sau sârbi ce şi-au împletit vieţile cu destinele foştilor deţinuţi politici având domiciliul forţat în Bărăgan. În momentul în care s-a ridicat acel decret de deportare, aceste locuri au fost transformate în domicilii obligatorii pentru deţinuţi politici, precum Corneliu Copusu, Ion Diaconescu sau Constantin Ticu Dumitrescu, Ioan Ioanid sau Alexandru Ivasiuc’, a spus Daniel Constantin.

Directorul general al IICCMER, Dan Ţălnaru, a subliniat că institutul încearcă să scoată la lumină toate crimele comunismului, dar şi să deruleze anumite proiecte de educaţie, astfel încât aceste nedreptăţi să nu mai fie repetate în viitor.

Astfel, în vara și toamna anului 1951, în regiunile Ialomița și Galați, au luat ființă 18 localități noi (prevăzute în anexa H.C.M. nr. 337/1954), care erau, în ordine alfabetică: Brateș, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lătești, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești), conform .

‘Mă bucur că nu suntem singurii care încercăm să scoatem la lumină şi să studiem tot ceea ce a însemnat crimele comunismului. Ştim ce a însemnat Bărăganul şi acele destine frânte, smulse, aduse cu forţa în Bărăgan. Institutul se ocupă şi de aceste nedreptăţi ale deportărilor. Avem şi un proiect de educaţie prin care ducem mai departe toate aceste poveşti şi ne asigurăm că ele vor fi învăţate şi nu vor mai fi niciodată repetate. La Rubla mai există o singură casă unde locuieşte o singură familie din vechii deportaţi. După revoluţie, au veni aici şi domnul Coposu, care a locuit acolo, şi Regele Mihai I şi chiar au făcut demersul de a racorda acel sat la reţeaua de energie electrică, atunci când satul mai avea 11 case. Poate autorităţile ne ajută să se îngrijească şi acea casă, care a mai rămas la Rubla, să nu dispară, să vedem mărturii vii, să găsim o soluţie ca să fie inclusă în circuitul turistic’, a explicat Dan Ţălnaru.

Unul dintre deportaţii din 1951, Cornelia Fiat, vicepreşedinte al Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bărăgan, a reuşit să-i sensibilizeze pe cei prezenţi oglindind, în câteva cifre, povestea vieţii a 40.000 de oameni.

‘Au fost 12.971 de familii ridicate de la casele lor, adică peste 40.000 de vieţi, în iunie 1951, pentru care au considerat că erau necesari 7.000 de militari, tot atâţia miliţieni şi, probabil, tot atâţia activişti. Din ceea ce am identificat ulterior, în perioada celor cinci ani de deportare, au existat 1.700 de morţi, 175 au fost copii. Cea mai cutremurătoare cifră este, însă, cifra de 10.000 de copii, între 10 şi 15 ani, copii număraţi. Este posibil să condamni un matur pentru o fapta reală sau mai puţin reală, dar nimic în lumea asta nu-ţi dă dreptul să condamni un copil. Dar 10.000 de copii condamnaţi? Acesta se cheamă genocid. Copii care am rămas sub cerul liber, fără mâncare, fără acoperiş şi, ceea ce a fost mai grav, am rămas fără apă. Toţi am rămas marcaţi definitiv de lipsa apei. A fost greu când ne-am dus, dar tot atât de greu a fost şi la întoarcere’, a explicat Cornelia Fiat.

Ulterior, ministrul Agriculturii s-a deplasat în comuna Rubla, unde a vorbit cu singurul deportat, Constantin Ciolac, rămas în zonă şi unde a fost însămânţată cu secară o suprafaţă de 1.000 de metri pătraţi. Aceasta reprezintă prima etapă a proiectului ‘Pace şi Agricultură în Europa’.

România, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, s-a alăturat iniţiativei Ministerului Alimentaţiei, Agriculturii şi Protecţiei Consumatorilor din Germania şi a Asociaţiei ‘FriendenBrot’ de a participa la acest proiect, care îşi propune să promoveze şi să păstreze în conştiinţa publică ideea că agricultura durabilă, bunăstarea şi fericirea oamenilor nu se pot realiza decât în timp de pace.

Prin acest demers, ministerele Agriculturii din statele central şi est europene, ţări foste comuniste, actuale membre UE (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Republica Cehă şi Ungaria) sunt invitate să aleagă un loc cu valoare simbolică pentru trecutul lor recent, unde să înfiinţeze o cultură de secară cu seminţe provenite din aşa numita zonă a morţii, din apropierea zidului Berlinului.

Recolta ce va fi obţinută la anul va fi trimisă la Berlin, unde, în cadrul unei ceremonii, se va coace pâinea comună, Pâinea Prieteniei. Evenimentul se va desfăşura pe proprietatea bisericii Reconcilierii, lângă zidul Berlinului, şi va avea loc la 9 noiembrie 2014.

Şeful MADR a inaugurat şi o expoziţie de fotografii la Muzeul Naţional al Agriculturii care prezintă scene din viaţa deportaţilor în Bărăgan.