Dificultăţile economice umbresc sărbătoarea de aderare la UE a Croaţiei

Criza economică şi măsurile de austeritate adoptate au slăbit considerabil guvernul de centru-stânga, aflat la putere de la sfârşitul lui 2011.

Social-democraţii riscă să piardă, în al doilea tur, alegerile municipale de dumincă, în capitala Zagreb, pe care o controlează încă din 2000.

În noaptea de 30 iunie spre 1 iulie, focurile de artificii vor ilumina cerul Zagrebului, precum şi al altor oraşe croate. Liderii celor 27 de ţări membre ale UE şi din Balcani sunt invitaţi la o ceremonie somptuasă pentru a sărbători finalizarea unui proces de integrare care a durat zece ani.

„Data de 1 iulie marchează sfârşitul unei călătorii lungi”, a declarat pentru AFP fostul preşedinte croat Stipe Mesici (2000-2010), care a jucat un rol decisiv în apropierea Croaţiei de UE.

„Ne-am îndepărtat definitiv de naţionalismul care a marcat primii ani ai independenţei noastre, şi am adoptat toate normele europene”, a adăugat el.

Aderarea la UE a fost obiectivul elitei politice croate, de la proclamarea independenţei de fosta Iugoslavie, în 1991, însă politica naţionalistă a primului preşedinte Franjo Tudjman, decedat în 1999, a condamnat Croaţia la izolare internaţională timp de mai mulţi ani.

Croaţia a înaintat oficial candidatura la UE în 2003, pentru a demara negocierile de aderare, doi ani mai târziu.

Ţinând cont de problemele cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană, în care anumite ţări membre vorbesc chiar despre ieşirea din UE, succesul croat şi-a pierdut din strălucire.

„Indiferent de rezultatul marilor dezbateri, croaţii vor împărtăşi destinul acestei uniuni şi mă bucur pentru asta”, declara Ines Sabalici, corespondentul la Bruxelles al unui săptămânal local, în timpul negocierilor de aderare.

La referendumul de aderare, organizat în 2012, 66% dintre respondenţi au votat în favoarea integrării, însă participarea la vot a fost de doar 43%.

Croaţia va fi a doua dintre cele şase foste republici iugoslave care aderă la UE, după Slovenia (2004).

Acestă adereare este percepută în ţară ca o ruptură de Balcani, devastaţi în anii ’90 de o serie de conflicte care au provocat peste 130.000 de morţi, dintre care 20.000 în Croaţia.

„În pofida crizei actuale, Europa unită este în continuare o zonă de prosperitate şi pace şi rămâne o societate dezirabilă pentru toate ţările mici, precum Croaţia”, afirmă istoricul Tvrtko Jakovina.

Cu toate aceste, negocierile de aderare de lungă durată şi criza economică au redus numărul susţinătorilor croaţi ai procesului de integrare, în prezent sub 50%.

Sub presiunea Bruxelles-ului, Zagrebul a demarat o luptă împotriva corupţiei şi l-a condamnat pe fostul premier Ivo Sanader (2003-2009), în noiembrie 2012, la zece ani de închisoare pentru corupţie, însă un număr mare de croaţi consideră în continuare că flagelul este departe de a fi eradicat în această ţară săracă.

Axată pe turismul la ţărmul Mării Adriatice, economia croată nu a înregistrat nicio creştere din 2009. Un an în urmă, PIB-ul s-a contractat cu 2%, în timp ce rata şomajului este de 21%.

Unele persoane îşi vor încerca norocul în alte ţări UE, precum Kristina Skvorci, o secretară în vârstă de 35 de ani, aflată în şomaj de un an.

„Sunt frustrată de situaţia mea. Dacă voi avea şansa să merg să muncesc în străinătate, o voi face”, a declarat ea.

Guvernul speră ca aderarea să atragă investitori şi ia în calcul un potenţial ajutor european de 11,7 miliarde de euro, până în 2020, pentru a redresa economia.

Această ţară cu 4,2 milioane de locuitori aderă la UE într-un moment în care la nivelul celor 27 de ţări membre se înregistrează o rată a şomajului de 10,9% în medie, cu nouă ţări membre încă în recesiune.

„Din păcate Croaţia va fi printre ţările cele mai problematice din Uniune, după Grecia şi Spania”, avertizează economistul Ljubo Jurcici.