Dinamica producţiei auto a scăzut de aproximativ opt ori în 2019, faţă de ritmul anual de creştere de 12,5% din ultimii 19 ani

11 11. 2019
dacia_duster_6595495868_49342900

Motivele diminuării ritmului de creştere al segmentului auto românesc, pentru prima dată în ultimii 19 ani se datorează atât unor factori externi, precum şi situaţiei pe plan intern. Fragilitatea segmentului auto din ultima perioadă nu este specifică doar economiei românești, „fiind o caracteristică observată la nivel mondial, într-un context general dominat de efectele conflictului economic dintre SUA și China și de incertitudinea care derivă din modalitățile în care acesta poate escalada”, precizează raportul BNR. Brexitul va juca şi el un rol important în devenirea sectorului auto intern şi internaţional. Un alt element cheie îl reprezintă schimbarea fundamentală a procesului de fabricaţie al autovehiculelor, în sensul orientării mondiale către vehiculele electrice.

Pe plan intern, riscurile vin din lipsa infrastructurii de transport şi a forţei de muncă insuficiente şi slab calificate. Dacă constrângerea reprezentată de forța de muncă insuficientă și inadecvat calificată și-a domolit intensitatea pe parcursul ultimului an și jumătate, orizontul de ameliorare a stării precare a infrastructurii de transport rămâne unul îndepărtat, apreciază banca centrală.

Din perspectiva sectorului auto local, „probabil cea mai relevantă evoluție de la nivel internațional din ultima perioadă a vizat declinul industriei de profil germane, având în vedere că peste o treime din exporturile auto românești sunt direcționate către această țară”, arată analiza BNR.

În anul 2018, numărul de autoturisme realizate în Germania s-a redus cu peste 9 la sută (conform datelor OICA), iar producția auto în ansamblul său s-a comprimat cu 1,7 la sută, pentru ca în primele opt luni ale anului 2019 contracția să se amplifice până la 11,5 la sută, în contextul fragilității cererii externe, al cărei efect l-a dominat pe cel corespunzător avansului cererii interne. De asemenea, operatorii economici auto germani au fost afectați de implementarea la nivel european a unor noi standarde de testare a nivelului de emisii poluante.

Atragem atenţia asupra faptului că industria auto reprezintă în prezent unul dintre cei mai importanți piloni de sprijin ai economiei autohtone. Dincolo de amprenta directă a acestui sector în care lucrează peste 187 000 de angajați, exporturile din sectorul auto au adus un surplus comercial de peste 3,4 miliarde euro în intervalul ianuarie-iulie 2019 (în condițiile în care deficitul de cont curent s-a plasat la 6 miliarde euro). „Astfel, exporturile auto românești cuprind valoare adăugată de origine locală care provine din alte sectoare decât cel auto (alte ramuri prelucrătoare, dar mai ales servicii) în proporție de peste un sfert”, arată analiza sectorială a BNR.

Banca Naţională concluzionează că „noi investiții în capacități de producție ar conduce la o ameliorare a situației, însă o îmbunătățire vizibilă în acest sens este de așteptat abia pe parcursul anului viitor, odată cu finalizarea anunțatei extinderi a capacității uzinei Dacia și cu majorarea numărului de unități realizate de fabrica de la Craiova, ocazionată de noul model recent intrat în producție”

De asemenea, o altă concluzie vizează necesitatea investițiilor publice în rețeaua de infrastructură. Absența lor limitează dramatic opțiunile pentru noi capacități de producție, accentuând diferenţele de dezvoltare dintre regiunile României.

O altă posibilitate de îmbunătățire a poziției industriei autohtone de autovehicule și componente urmărește continuarea progreselor pe latura calității produselor realizate şi a raportului calitate preţ. Modelele fabricate în România au reușit să se impună pe piețele externe, existând astfel posibilitatea ca industria să se extindă în continuare. Pentru păstrarea trendului pozitiv pe latura calității ar fi necesară sporirea activităţii de cercetare și dezvoltare derulate pe plan local. Dar, cele mai recente date arată că, la nivelul anului 2016, România concentra sub 0,5 la sută din cheltuielile de cercetare-dezvoltare din industria auto de pe teritoriul UE, valoare modestă prin raportare la importanța României în sectorul auto european, chiar dacă în ușoară ameliorare în ultimii ani.