Dosar Călin Georgescu – stenograme. Georgescu voia să cumpere un imobil în Toscana cu o anexă „cum se fac casele în Italia pentru servitori”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Dosar Călin Goergescu – Detalii despre intenţiile fostului candidat de a pleca din România apar în referatul în care procurorii DIICOT solicită în instanţă arestarea lui Georgescu şi a complicelui său, Ionel Rusen, pentru că ar fi înşelat un om de afaceri cu suma de 1,1 milioane de euro, scrie Agerpres.

Astfel, la dosar există o stenogramă cu discuţiile purtate de cei doi, în data de 22 mai 2025.

„La data de 22.05.2025, în jurul orelor 12:50, în autoturismul lui Rusen Ionel se urcă Georgescu Călin, iar din discuţiile purtate rezultă că numitul Georgescu Călin îi încredinţează lui Rusen Ionel aspecte pe care le consideră deosebit de importante şi confidenţiale, precizând, în acest sens, că sunt lucruri pe care ‘nu trebuie să le mai ştie nimeni’. Caracterul confidenţial pe care Georgescu Călin îl atribuie acestor informaţii rezultă inclusiv din solicitările repetate adresate lui Rusen Ionel cu privire la păstrarea discreţiei asupra aspectelor discutate. În ceea ce priveşte conţinutul acestor aspecte, din conversaţie rezultă că o parte dintre acestea vizează demersuri şi relaţii pe plan politic, Georgescu Călin solicitându-i lui Rusen Ionel să poarte discuţii în vederea susţinerii intereselor sale pe acest plan cu anumite persoane pe care le consideră relevante în domeniu, inclusiv cu persoane cu roluri sau poziţii importante în acest context”, notează procurorii.

Citeşte şi

Anchetatorii consideră că, din modul în care este purtată conversaţia, rezultă că Ionel Rusen este perceput de Georgescu ca o persoană de încredere, căreia îi poate transmite asemenea informaţii şi căreia îi solicită efectuarea unor demersuri în numele sau în interesul său.

Relevant în acest sens este următorul fragment din convorbirea celor doi:

„Ionel Rusen: Am vorbit cu Matteo (n.n. Matteo Salvini). N-o să iasă cu mesaj să te susţină. A zis că nu poate să facă lucrul ăsta. Ceea ce poate să facă, o să iasă să zică că democraţia în România s-a dus, s-a… făcut…

Călin Georgescu: Da…

Ionel Rusen: Nu poate să nomineze numele tău. N-am vrut nici să îl întreb de ce, cum şi în ce fel.

Călin Georgescu: Am înţeles.

Ionel Rusen: Dar lucrul ăsta o să îl facă.

Călin Georgescu: Când îl face?

Ionel Rusen: Acuma. Azi după-amiază ar trebui să confirme… Cum… Eu o să încerc lucrul ăsta… să fac. Dar cum…

Călin Georgescu: Dar nu tre’ să ştie nimeni!

Ionel Rusen: Nu. Eu nu vorbesc cu nimeni.

Călin Georgescu: Fii atent! (n.n. neinteligibil) ar urma să se… să tremure cu Vanacci (n.n. Roberto Vanacci), în cazul cu băiatul ăsta care e român.

Ionel Rusen: Da, da. Cu Stăneşel.

Călin Georgescu: Ai vorbit cu el la telefon?

Ionel Rusen: Da, da. La… E foarte OK românul ăla, să ştii! Şi nu e legat… plus că ăla e împotriva lui George (n.n. George Simion). Ta-su la fel, împotriva lui George, care… Da”.

***

Tot în cadrul aceleiaşi întâlniri, Călin Georgescu îi solicită lui Ionel Rusen să identifice o locaţie pe teritoriul Italiei şi, în concret, un imobil care să îndeplinească o serie de cerinţe indicate de acesta.

Printre caracteristicile solicitate se regăseşte inclusiv existenţa unei anexe destinată „servitorilor”, formulare utilizată de Călin Georgescu.

Din conversaţie rezultă că pentru Călin Georgescu valoarea imobilului nu reprezintă un impediment financiar, acesta indicând că preţul nu constituie un element de natură să împiedice identificarea unei proprietăţi corespunzătoare cerinţelor sale:

„Călin Georgescu: Bun! Deci mie îmi trebuie o locaţie, să le văd, pe care să le cumpăr sau să le închiriez. Deci avem… Noi avem tot ce trebuie. Noi nu avem nevoie de bani. Mă interesează doar să fie la un preţ… care ei să aranjeze, adică fie un preţ pentru mie.

Ionel Rusen: Asta vream să… Asta vream să te întreb. Financiar…

Călin Georgescu: Financiar avem tot ce ne trebuie.”

Călin Georgescu: Şi după ce mai vorbim o dată, după aceea îi dai drumul. Eu am trei zone în Toscana. Una aproape de mare sau lângă mare şi una… două în zonă de-asta de dealuri, colinare.

Ionel Rusen: OK.

Călin Georgescu: OK. Eu ţi le dau şi dacă îţi dă… Şi, şi. Aşa. Şi sigur că (n.n. neinteligibil) lor… Adică să mă duc la punct ochit. Omul ăsta să le vadă.

Călin Georgescu: Şi una, care are o casă mică sau lângă sau ceva de dependinţă.

Ionel Rusen: De dependinţă… Da.

Călin Georgescu: Asta te rog.

Ionel Rusen: Da.

Călin Georgescu: Adică cum se fac toate casele în Italia, ce am văzut eu, cel puţin, toate au aşa ceva.

Ionel Rusen: Da.

Călin Georgescu: Că aşa erau făcute pentru…pentru servitori”.

***

Subiectul vilei din Toscana este reluat de cei doi într-o altă discuţie din 27 mai 2025.

Ionel Rusen îi comunică lui Georgescu că a identificat o proprietate care corespunde cerinţelor stabilite anterior, precizând însă că este „un pic cam scump”, „în jurul la un milion două sute”.

Georgescu afirmă, în acest context, că urmează să fie ajutat de nişte „străini”, aspect care indică existenţa unor surse de sprijin financiar pe care acesta le avea în vedere pentru realizarea achiziţiei.

„Ionel Rusen: Ăştia mi-au dat… Îţi dau şi contactul. Mie mi-au dat o chestie unde, practic, este… Acolo este foarte bine, este izolată, acolo ai tot… totul. Este… Mi se pare un pic cam scump, dar vedem un pic cum o rezolvăm.

Călin Georgescu: Păi, nu, că o să mă ajute nişte străini.

Ionel Rusen: Da. Deci mi-a dat, este exact aşa. Şi aici ai tot… Plus că e securitate foarte mare. Eşti exact în zona în care mi-ai dat tu acolo. Ai dependenţe (n.n. dependinţe), ai tot ce trebuie… Astea sunt detaliile de acolo de la astea. În jurul la un milion două sute.

Călin Georgescu: OK.

***

Ionel Rusen se oferă să îl sprijine pe Georgescu până la finalizarea achiziţiei imobilului, propunere acceptată de acesta din urmă, fiind stabilită însă necesitatea ca locaţia să fie analizată şi de o terţă persoană „Marian”. Din continuarea conversaţiei rezultă că această persoană urma să verifice imobilul şi alte proprietăţi ce urmau să fie prezentate, inclusiv din perspectiva condiţiilor de securitate.

Ionel Rusen: A zis că locaţia e foarte OK. În plus, ai mult teren unde nu poa’ să ajungă nimeni lângă tine.

Călin Georgescu: Bun! Şi ai o persoană de contact?

Ionel Rusen: Am tot. Dar eu îţi propun altceva, Călin! Lasă-mă să te ajut până la capăt.

Călin Georgescu: Ce anume?

Ionel Rusen: Să te ajut inclusiv cu negocieri şi cu toate lucrurile astea şi cu planul. Că eu ştiu exact cum să îţi facă şi documentele şi toate astea.

Călin Georgescu: Sigur că da! Momentan vreau să îl trimit să ştiu…

Ionel Rusen: Îl trimitem acolo.

Călin Georgescu: Să meargă Marian acolo…

Ionel Rusen: Să vadă locaţia.

Călin Georgescu: (n.n. neinteligibil) să vadă locaţia, să vadă regiunea.

***

În cadrul discuţiei, Georgescu reia condiţia considerată esenţială pentru imobilul căutat, respectiv existenţa unor dependinţe în care să poată locui „un om cu soţia”.

„Călin Georgescu:: Deci încă o dată, ca să ne înţelegem. Această casă, dacă are dependinţe…

Ionel Rusen: Da. Da.

Călin Georgescu: (n.n. neinteligibil) să stea încă un om cu soţia lui. (n.n. neinteligibil) o căsuţă undeva în altă parte, unde e pentru el.

Ionel Rusen: Asta da. Asta are dependinţe, are…

Călin Georgescu: E perfect! Unde să stea omul ăsta cu…”.

Procurorii consideră că identificarea proprietăţii nu era avută în vedere exclusiv prin prisma caracteristicilor locative ale imobilului principal, ci şi prin raportare la existenţa unor spaţii auxiliare şi la condiţiile de securitate ale întregii proprietăţi.

Totodată, Georgescu face referire la faptul că, ulterior finalizării achiziţiei imobilului, intenţia sa era de a „scăpa” de măsura preventivă a controlului judiciar care îl viza.

„Călin Georgescu: Te rog eu frumos. Şi după ce finalizezi asta, după aceea discutăm. Ca să înţelegi planul. Planul este aşa. Mai îmi trebuie să scap de controlul judiciar…

Ionel Rusen: Da. Asta e…”.

***

Din continuarea discuţiei rezultă intenţia exprimată de Călin Georgescu de a obţine azil politic în Italia, după ridicarea măsurii preventive a controlului judiciar, şi de a locui în imobilul respectiv împreună cu familia şi cu „oamenii mei”.

În acest context, Georgescu face referire la necesitatea ca locaţia să fie amplasată în Italia, pentru a putea intra „sub incidenţa legii italiene” şi astfel va fi „securizat”:

„Călin Georgescu: În momentul în care am ajuns acolo, eu am ceva, dar asta vreau partea a doua să îţi spun. Am nevoie de la ei să mă securizeze. Adică să intru sub incidenţa legii italiene, adică să-mi facă paşaportul pe (n.n. neinteligibil) o săptămână. Adică să nu mă ţină mult cu povestea asta.

Ionel Rusen: Da. Da.

Călin Georgescu: Am paşaport, iau copiii şi gata! Şi sigur, oamenii mei.

Ionel Rusen: Da.”

***

În continuare, Călin Georgescu îi atrage în mod repetat atenţia lui Ionel Rusen asupra caracterului confidenţial al demersurilor discutate, precizând că „nu tre’ să ştie nimeni” despre „tema” încredinţată acestuia.

„Călin Georgescu:: Bun! Deci asta ar fi tema cea mai importantă. Cea mai importantă. Vreau să ştiu. Poate îmi spui diseară şi nişte preţuri. Eu îţi dau…

Ionel Rusen: Dă-mi…

Călin Georgescu: Orientativ.

Călin Georgescu: În sfârşit… Îţi faci planul cum vrei, dar asta este tema. Adică rugămintea mea este ca băiatul ăsta să plece (n.n. neinteligibil) să plece în Franţa, iar miercuri, joi, trebuie să fie în Italia.

Ionel Rusen: Mă ocup.

Călin Georgescu: Unde se duce cu un om sau cine e pe acolo, prin zonă. Îi dau ei… aşa… Vede câteva locaţii, mai multe. Repet! Încă o dată! Dacă şi e o altă zonă, dar tot în Toscana, cu ţi-am… te-am rugat. O casă cu încă una lângă sau ceva în curtea aia sau în spatele curţii sau cum sunt ele făcute.

Ionel Rusen: Da. Da. Da.

Călin Georgescu: Şi alta undeva în zonă, micuţă. Important e (n.n. neinteligibil)

Ionel Rusen: Da. Da. Da. Să ai propriet… Dacă faci… Dacă ai proprietate, după aia e foarte uşor…

Călin Georgescu: Păi, sigur! Cont în bancă, proprietate, şcoală pentru copii.

Ionel Rusen: Da.

Călin Georgescu: Îî… Un job sau o firmă… Iarăşi… Apoi o să mă ajute să… Nu ştiu… Vând mere sau… (n.n. râde)

Ionel Rusen: Da.

Călin Georgescu: E ceva de ochii lumii. Îmi dau seama ce ar trebui să fie.

Ionel Rusen: O să văd ce zic ei şi cum… astea… şi văd…

Călin Georgescu: Oricum, o să mai circuli şi tu acolo şi… Dar important e să nu detecteze nimeni nimic. Asta mă interesează cel mai mult. Să nu care cumva să se afle, să nu care cumva să existe vreun miros de orice gen.

Ionel Rusen: Da. Da.

Călin Georgescu: Vorbeşte cu Vanacci şi… Na! Te rog frumos! Contez (n.n. pe tine)!

Ionel Rusen: Eu sunt aicea.

Călin Georgescu: Nu tre’ să ştie nimeni!”.