Dumitru Chisăliță (AEI): Europa rămâne vulnerabilă la șocurile geopolitice din regiuni îndepărtate. Petrolul continuă să fie un element central al economiei sale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Într-o analiză transmisă sâmbătă, specialistul în energie a prezentat modul în care protejează celelalte ţări UE populaţia şi economia de creşterea preţurilor combustibililor.

„Reacţia Europei arată un lucru esenţial: continentul rămâne vulnerabil la şocurile geopolitice din regiuni îndepărtate. Deşi tranziţia energetică şi investiţiile în energie regenerabilă sunt în plină desfăşurare, petrolul continuă să fie un element central al economiei europene. Criza din martie 2026 este, astfel, un nou reminder al acestei dependenţe. Măsurile adoptate de guverne pot atenua efectele pe termen scurt, dar nu rezolvă problema structurală. Atâta timp cât transportul şi o mare parte din industrie depind de combustibili fosili, fiecare tensiune geopolitică majoră va avea ecou direct în buzunarele europenilor”, a spus Chisăliţă.

Potrivit acestuia, primele două săptămâni din luna martie a acestui an „au readus Europa într-o situaţie pe care mulţi lideri sperau să o fi lăsat în urmă: volatilitatea brutală a pieţei energiei”. Astfel, creşterea petrolului până la aproape de 120 de dolari pe baril, alimentată de conflictul din Orientul Mijlociu şi de riscurile privind transportul prin Strâmtoarea Ormuz, a obligat guvernele europene să reacţioneze rapid pentru a evita o nouă spirală a preţurilor la combustibili.

„Răspunsul Europei a fost unul pragmatic, dar şi fragmentat. În lipsa unei intervenţii coordonate imediate la nivelul Uniunii Europene, statele au recurs la instrumente naţionale clasice: plafonarea preţurilor, reducerea taxelor, controlul pieţei şi măsuri de securitate pentru transportul petrolului. Prima reacţie a venit din partea ţărilor din Europa Centrală şi de Sud-Est, unde guvernele au ales intervenţia directă în piaţă. Ungaria, Croaţia şi Slovenia au impus plafoane la preţurile carburanţilor sau au menţinut mecanisme de control pentru a limita creşterile rapide. Logica politică este clară: combustibilul nu este doar un produs economic, ci un factor social major. Creşterea abruptă a preţului benzinei sau motorinei se transmite imediat în costul transportului, al alimentelor şi al bunurilor de bază”, arată Chisăliţă.

El spune că, totuşi, plafonarea preţurilor este o sabie cu două tăişuri. Pe termen scurt, protejează populaţia şi transportatorii. Pe termen lung, însă, poate distorsiona piaţa şi poate descuraja aprovizionarea, mai ales dacă diferenţa dintre preţul real şi cel plafonat devine prea mare. Din acest motiv, astfel de măsuri sunt aproape întotdeauna temporare, susţine specialistul.

În context, acesta a menţionat două măsuri deosebite luate de unele autorităţi europene: compania petrolieră de stat din Polonia a redus din proprie iniţiativă marjele, iar în Danemarca se promovează mersul pe jos, cu bicicleta şi cu transportul public.

A doua strategie, mult mai răspândită în Europa de Vest, a fost reducerea taxelor şi accizelor, notează Chisăliţă. Astfel, Portugalia a oferit discounturi la combustibil, iar Italia a discutat mecanisme de accize variabile sau reduceri temporare. România a analizat şi ea reducerea accizelor pentru a preveni depăşirea pragului psihologic de 10 lei pe litru.

După părerea specialistului, această soluţie are avantajul de a interveni direct asupra preţului final fără a distorsiona complet piaţa. Dezavantajul este însă fiscal, crede preşedintele AEI, deoarece combustibilii reprezintă o sursă majoră de venit pentru bugetele statelor. „Orice reducere de accize înseamnă venituri mai mici pentru stat, într-o perioadă în care multe guverne europene se confruntă deja cu deficite bugetare ridicate”, a explicat specialistul în energie.

Conform acestuia, în paralel, unele state au încercat să transmită un semnal politic clar companiilor energetice. Franţa a intensificat controalele la benzinării pentru a identifica eventuale creşteri speculative de preţuri, iar Italia a discutat posibilitatea taxării profiturilor excesive ale companiilor din sectorul energetic. Aceste măsuri au şi o dimensiune simbolică pentru că arată opiniei publice că guvernele nu permit ca o criză geopolitică să devină o oportunitate de profit excesiv, adaugă Chisăliţă.

La nivel european, reacţia a fost mai prudentă, a remarcat analistul. Uniunea Europeană a monitorizat situaţia şi a subliniat că statele membre dispun de aproximativ 85-90 de zile de rezerve strategice de petrol. Deocamdată, Bruxelles-ul nu a decis eliberarea acestor rezerve, considerând că aprovizionarea globală nu este încă în pericol.

„Ţările membre IEA trebuie în mod normal să deţină rezerve echivalente cu cel puţin 90 zile de importuri de petrol, tocmai pentru a putea interveni în astfel de crize”, a precizat preşedintele AEI.