Dumitru Chisăliță (AEI): Nu există în România o structură unică responsabilă exclusiv pentru protecţia infrastructurii energetice de la Marea Neagră

Principalii responsabili identificaţi de specialistul în energie, după atribuţiile prezentate public, sunt: Operatorul (OMV Petrom) – securitate industrială, monitorizare tehnică şi control acces; paza platformei realizată de o firmă de securitate privată – proceduri de securitate şi echipe specializate; Forţele Navale Române care asigură supravegherea şi prezenţa navală în zona maritimă de responsabilitate a României, inclusiv monitorizarea ameninţărilor maritime; Forţele Aeriene Române care asigură supravegherea spaţiului aerian şi reacţia la ameninţări aeriene; SRI şi SIE monitorizează riscurile şi ameninţările de securitate; MAI şi Poliţia de Frontieră Română au atribuţii privind securitatea maritimă şi controlul frontierelor; Autoritatea Navală Română monitorizează traficul naval şi siguranţa navigaţiei.

Potrivit lui Chisăliţă, nu există nicio instituţie care să aibă misiune principală şi/sau exclusivă apărarea infrastructurilor energetice offshore şi/sau onshore şi coordonarea asigurării securităţii energetice a României.

„Acest lucru devine şi mai important odată cu dezvoltarea proiectului Neptun Deep, care va reprezenta una dintre cele mai importante infrastructuri energetice ale României şi ale Uniunii Europene, amplasată la aproximativ 170 km de ţărm. Neptun Deep nu se află în apele teritoriale ale României, ci în Zona Economică Exclusivă a României. În apele teritoriale (12 mile marine de la coastă), România exercită suveranitate deplină, similar teritoriului naţional. În Zona Economică Exclusivă, România nu are suveranitate teritorială, ci drepturi suverane asupra resurselor şi infrastructurilor economice, inclusiv asupra exploatărilor de hidrocarburi şi a instalaţiilor offshore”, arată preşedintele AEI.

El consideră că protecţia unei astfel de infrastructuri este mult mai complicată din punct de vedere juridic şi militar decât protecţia unui obiectiv aflat pe teritoriul naţional.

„Dacă mâine ar avea loc: un atac cu drone maritime; un sabotaj asupra conductelor submarine; un atac asupra platformelor de producţie; o operaţiune hibridă împotriva infrastructurii critice; un blackout, răspunsul teoretic ar implica simultan Forţele Navale, Forţele Aeriene, serviciile de informaţii, Ministerul Energiei, operatorii economici şi alte structuri ale statului. În realitate probabil am avea o bâlbă colectivă. Nu există însă un comandament unic dedicat securităţii energetice care să coordoneze permanent aceste capabilităţi”, spune Chisăliţă.

Specialistul susţine că, din perspectiva securităţii naţionale, odată cu intrarea în producţie a Neptun Deep şi dezvoltarea altor proiecte offshore, România va trebui probabil să treacă de la conceptul actual general de „supraveghere generală a spaţiului maritim” la un concept pragmatic şi de protecţie permanentă a infrastructurilor energetice, similar modelelor utilizate de Norvegia sau Regatul Unit pentru platformele din Marea Nordului.

„De fapt, întrebarea ‘Cine apără platformele de gaze din Marea Neagră?’ scoate în evidenţă vulnerabilitatea mare a României care poate să fie eliminată prin propunerea înaintată de Asociaţia Energie Inteligentă, Guvernului României încă din anul 2016, de constituire a Dispeceratul Naţional de Securitate Energetică, instituţie independentă în coordonarea Guvernului”, a mai spus Dumitru Chisăliţă.