Electricitatea ieftină şi locurile de muncă din minerit ţin Serbia dependentă de cărbune

În condiţiile în care o mare parte a lumii renunţă să mai utilizeze cărbune din cauza poluării asociate, Serbia continuă să se bazeze pe cărbune, care îi asigură aproximativ 70% din producţia de electricitate. Un sfert din producţia de electricitate vine de la hidrocentrale, iar cele câteva procente rămase de la energiile regenerabile.

Cărbunele asigură preţuri reduse la energia electrică şi mii de locuri de muncă în ţara vecină. Numai în cele patru mine de la Kolubara, peste 11.000 de persoane extrag în fiecare an între 26 şi 27 de milioane de tone de cărbune, o cantitate suficientă pentru a genera jumătate din electricitatea produsă în Serbia.

Indiferent de planul naţional de reducere a emisiilor poluante adoptat de Serbia, ponderea cărbunelui în mixul energetic nu s-a schimbat. Asta face ca preţurile la electricitate să fie semnificativ mai mici în Serbia decât în Europa. În luna iunie un kwh costa 0,096 euro în Serbia, faţă de o medie de 0,289 euro în Uniunea Europeană.

„De mai mulţi ani, cărbunele este văzut ca un fel de dar divin pentru producţia noastră de energie”, explică Hristina Vojvodic de la Renewables and Environmental Regulatory Institute (RERI). „Serbia nu intenţionează cu adevărat să renunţe la cărbune. Au fost elaborate planuri şi strategii, dar când vine vorba de renunţarea la cărbune, nu există decizii”, adaugă Hristina Vojvodic. Potrivit acesteia, autorităţile de la Belgrad au promis că, până în 2030, vor reduce gradul de utilizare a cărbunelui cu până la 25% „Asta ar putea însemna 5% dar ar putea însemna şi 20%. Nu ştim nimic”, spune cu regret această juristă al cărei institut a reuşit anul trecut să oblige un tribunal din Belgrad să recunoască rolul nefast al termocentralelor asupra sănătăţii populaţiei.

Tribunalul a ordonat de asemenea companiei publice de electricitate EPS să îşi reducă emisiile de dioxid de sulf, din cauza riscurilor la adresa sănătăţii şi mediului. Potrivit surselor, în 2022 emisiile de dioxid de sulf ale termocentralelor din Serbia au fost de cinci până la şase ori peste limita admisă.

„Nu avem nimic împotriva trecerii la energiile verzi, care sunt mai bune pentru sănătate şi mediu şi care ar oferi de asemenea condiţii de muncă mai bune pentru mineri”, susţine Vladimir Radosavljevic, vicepreşedintele Uniunii sindicatelor din Serbia, care îi reprezintă pe angajaţii din sectorul industrial. Însă „sectorul energetic are la noi un număr mare de angajaţi, în special în marile mine, iar renunţarea la mineritul de cărbune ar duce la multe concedieri”, se teme Radosavljevic.

Preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic, le-a promis minerilor în 2021 că vor avea un loc de muncă pentru cel puţin trei decenii de acum încolo.

Pentru moment nu se pune problema de restructurări, iar în lunile următoare Serbia ar urma să inaugureze o nouă unitate la termocentrala de la Kostolac (est), graţie finanţării chineze, ceea ce va însemna şi extinderea minei de cărbune de la Drmno, amplasată în aceeaşi zonă.

La Kolubara se vorbeşte de o posibilă mutare a minei şi a infrastructurilor adiacente, cum s-a mai întâmplat în trecut când au fost descoperite noi zăcăminte de cărbune. „Sincer, nu ştim care sunt planurile Serbiei vizând extinderea minelor. Ministerul Construcţiilor are în vedere noi facilităţi. Ministerul Minelor şi Energiei spune că asta nu este posibil, iar Ministerul Mediului nu spune nimic. Deci nu ştim care sunt planurile”, recunoaşte Hristina Vojvodic.