Electrificare – Şeful ONU pentru climă cere accelerarea măsurilor, obiective mai ambiţioase, compromisuri şi evitarea amânărilor (COP31)

„La începutul celei de-a doua săptămâni, îndemn părţile să abordeze rapid cele mai dificile probleme şi să evite amânările tactice”, a declarat Stiell sâmbătă, adresându-se diplomaţilor din aproape 200 de ţări, prezenţi la cea de-a 31-a Conferinţă ONU privind Schimbările Climatice (COP31), scrie Agerpres.

Conferinţa se concentrează pe obiectivul unei electrificări mai intense şi mai rapide în toate regiunile lumii, precum şi pe asigurarea accesului la finanţare climatică pentru naţiunile vulnerabile, a precizat Stiell.

Negocierile pe marginea celor 165 de puncte de pe ordinea de zi sunt complexe, a recunoscut Stiell.

„Fiecare ţară are o viziune. Fiecare ţară are o voce. Să ajungi la un consens asupra fiecărui cuvânt, a fiecărei fraze, este o sarcină dificilă, dar vitală. Nu poate exista un succes colectiv fără compromisuri din partea fiecărei părţi.”

Între timp, potrivit lui Martin Kaiser, şeful Greenpeace Germania, evaluarea intermediară a implicării europene în cadrul evenimentului este una care dă de gândit.

Ministrul german al Mediului, Carsten Schneider – a cărui sosire este aşteptată luni – trebuie să pledeze, în timpul celei de-a doua săptămâni, care este şi cea decisivă, pentru includerea a trei puncte în declaraţia finală, a spus Kaiser. Acestea vizează un obiectiv de electrificare ecologică, planuri concrete pentru eliminarea treptată a petrolului, gazelor şi cărbunelui, precum şi stoparea defrişărilor.

În ceea ce priveşte electrificarea, Australia – co-preşedinte al conferinţei – doreşte să se ajungă la un acord privind un obiectiv de creştere a ponderii energiei electrice în consumul final global de energie, de la nivelul actual de 23% la 35% până în 2035. Aceasta vizează toată energia utilizată pentru activităţi precum transportul, încălzirea, răcirea sau alimentarea aparatelor electrocasnice.

O electrificare mai extinsă în sectoarele transporturilor, construcţiilor şi industriei aduce câştiguri semnificative în ceea ce priveşte eficienţa. Conform calculelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), acest lucru ar putea reduce emisiile nocive de CO2 provenite din aceste sectoare cu 40% până în 2035, într-un scenariu optimist. Cu cât această energie electrică provine mai mult din surse regenerabile, precum energia solară, eoliană şi hidroenergetică, cu atât este mai bine pentru protejarea climei.

În prima săptămână, discuţiile pe tema finanţării au devenit, pe alocuri, tensionate în sălile de negocieri. În special ţările africane au insistat ca statele donatoare să ofere claritate şi să precizeze cine va contribui cu ce sumă şi când, pentru adaptarea acestora la criza climatică tot mai gravă – solicitând, totodată, un mecanism transparent de monitorizare a acestor fonduri.

Problema îşi are rădăcinile într-o anumită ambiguitate a rezoluţiei adoptate în cadrul COP30, în Brazilia. Deşi documentul prevedea ca naţiunile bogate să îşi tripleze sprijinul pentru adaptare până în 2035, acesta nu a stabilit un an de referinţă, etape intermediare sau o sumă finală concretă.

Sabine Minninger, reprezentantă a ONG-ului german „Brot fur die Welt” („Pâine pentru Lume”), a arătat înţelegere faţă de nerăbdarea statelor africane: „Faptul că populaţia din Africa se confruntă cu secete severe, distrugerea recoltelor şi inundaţii cauzate de încălzirea globală este pur şi simplu ignorat de naţiunile industrializate la masa negocierilor, atunci când acestea refuză să discute despre bani”, a declarat ea pentru agenţia DPA.