Emmanuel Macron a acceptat demisia Guvernului francez, care va funcționa ca un cabinet interimar

Acest guvern va fi în perioada următoare interimar şi va asigura „gestionarea afacerilor curente până la numirea unui nou guvern”, se arată în comunicatul preşedinţiei franceze, în contextul în care Franţa va găzdui în săptămânile următoare Jocurile Olimpice de vară.

„Pentru ca această perioadă să se încheie cât mai repede posibil, revine forţelor republicane să lucreze împreună pentru a construi o majoritate”, adaugă Palatul Elysee, reluând astfel apelul lui Macron către partidele pro-europene, indiferent că sunt de dreapta sau de stânga, să formeze o majoritate solidă în noua cameră a legislativului rezultată în urma alegerilor anticipate care au condus la un impas în care niciunul dintre cele trei blocuri politice profund divergente nu a obţinut majoritatea.

Emmanuel Macron a convocat alegerile legislative anticipate după înfrângerea severă suferită la alegerile europarlamentare de alianţa sa pro-europeană „Coaliţia Nevoie de Europa” (Coalition Besoin d’Europe) în faţa formaţiunii de extremă dreapta Adunarea Naţională (Rassemblement National – RN) condusă de Marine Le Pen şi Jordan Bardella.

Deşi Macron şi aliaţii săi se temeau cel mai mult de o victorie a RN şi la scrutinul legislativ, aceasta nu s-a produs, în mare măsură datorită sistemului electoral cu vot majoritar în două tururi în fiecare din cele 577 de circumscripţii electorale. Astfel, în turul doi, în care s-au putut califica cel mult trei candidaţi pe circumscripţie, candidaţii formaţiunii de extremă dreapta RN au putut fi în multe cazuri izolaţi prin retragerea candidatului uneia dintre celelalte două alianţe, respectiv alianţa pro-prezidenţială „Împreună pentru Republică” (Ensemble pour la République) şi coaliţia de stânga Noul Front Popular (NFP).

Victoria RN a fost în acest mod evitată, în schimb pe primul loc s-a clasat surprinzător NFP, alianţă formată dintr-un amalgam de formaţiuni în care se regăsesc socialişti, comunişti sau ecologişti, urmată de alianţa pro-prezidenţială şi de extrema dreaptă.

Divergenţele şi diviziunile din interiorul alianţei de stânga constituite în grabă nu au întârziat să apară după scrutinul legislativ, partidele ce compun această alianţă nereuşind încă să cadă de acord asupra unei propuneri pentru postul de prim-ministru, convenind în schimb asupra unei candidaturi comune pentru postul de preşedinte al camerei inferioare a parlamentului, în persoana lui Oliver Faure, liderul Partidului Socialist.

Complicând şi mai mult lucrurile, Macron insistă ca viitoarea coaliţie de guvernare să fie alcătuită numai din partide mainstream cu valori „republicane”, termen prin care se înţelege de obicei excluderea partidelor de extremă dreapta şi extremă stânga, aceasta din urmă regăsindu-se totuşi în Noul Front Popular (NFP), cum este cazul partidului „Franţa Nesupusă” (France Insoumise) condus de Jean-Luc Mélenchon.

Emmanuel Macron a îndemnat la negocieri pentru stabilirea unor „compromisuri cu calm şi respect” între coaliţia sa centristă, în care rolul principal îl are partidul său liberal „Renaşterea” (Renaissance-RE), şi coaliţia stângii, dar impasul politic se menţine.