Energia revine în centrul tensiunilor globale. Petrolul scump nu mai e o anomalie, ci un scenariu – Chisăliţă (AEI)

„Iranul a prezentat Statelor Unite o propunere în 14 puncte pentru a pune capăt definitiv războiului, concentrându-se pe ridicarea blocadei navale, garanţii de neagresiune, retragerea forţelor americane şi ridicarea sancţiunilor. Având în vedere că aceste propuneri sunt greu de acceptat de SUA, cel mai probabil Strâmtoarea va rămâne blocată. În această situaţie, prognoza avansată de Trading Economics – care indică un posibil salt spre 110 USD/baril în T2 2026, 116 USD/baril în T3 2026, 120 USD în T4 şi 124 USD în T1 2027 – nu este doar o estimare tehnică. Este un semnal de alarmă. Pentru că, dincolo de cifre, ea vorbeşte despre o schimbare de paradigmă: energia revine în centrul tensiunilor globale”, explică specialistul într-o analiză publicată luni.

Potrivit sursei citate, pe de altă parte, între prognoză şi realitate „avem o piaţă ruptă în două”, în condiţiile în care instituţii precum Energy Information Administration anticipează chiar o scădere spre 76 de dolari/baril, în 2027, iar J.P. Morgan vede preţuri în jur de 60 de dolari.

„Această discrepanţă nu este o eroare – este esenţa pieţei petrolului, un echilibru precar între două forţe opuse. Petrolul scump nu mai e o anomalie, ci un scenariu. Dacă scenariul „Trading Economics” se materializează, el nu va fi rezultatul unei cereri explozive, ci al unei oferte constrânse. Conflictul din Orientul Mijlociu şi blocajele logistice pot împinge preţurile chiar spre 120 USD în scenarii extreme, potrivit unor analize recente. Mai mult, instituţii internaţionale avertizează că perturbările din regiune pot duce la creşteri semnificative ale preţurilor şi la încetinirea economiei globale. Cu alte cuvinte, petrolul scump nu este despre creştere economică, ci despre risc”, se arată în analiza transmisă AGERPRES.

În opinia şefului AEI, Europa rămâne în continuare „marele vulnerabil” şi, inclusiv pentru România, implicaţiile sunt directe şi incomode: inflaţie persistentă (energie + transport), presiune pe costurile industriale şi stagnare economică în sectoare energo-intensive.

Astfel, economii dependente de importuri energetice devin primele victime ale unui baril de 120 de dolari, iar efectele nu sunt lineare, ci se transmit în lanţ – de la combustibil la alimente.

„Întrebarea nu este dacă petrolul va ajunge la 120 USD sau va coborî la 60 USD. Întrebarea reală este: care scenariu geopolitic va domina? (…) Realitatea este că piaţa petrolului nu mai este determinată doar de economie, ci de geopolitică. Prognoza de peste 120 USD/baril nu este doar „îngrijorătoare”. Este simbolică. Ea marchează revenirea petrolului ca instrument de putere globală. În anii 2010, piaţa era dominată de supraproducţie şi tehnologie. În anii 2020, ea este dominată de conflicte şi incertitudine. Iar între aceste două lumi, consumatorul – fie el stat sau cetăţean – rămâne cel care plăteşte nota de plată”, subliniază Dumitru Chisăliţă.