Europa se luptă să pună capăt contractelor de aprovizionare cu gaze din Rusia. CE analizează toate soluțiile legale pentru a nu plăti penalităţi Moscovei

Comisia Europeană a studiat contractele precum şi posibilitatea invocării clauzei de „forţă majoră”, care ar permite importatorilor să pună capăt obligaţiilor lor fără a plăti despăgubiri suplimentare, au declarat pentru Financial Times mai mulţi oficiali din apropierea acestui dosar.

„Dacă ideea de bază este aceea de a nu plăti Rusiei, atunci plata despăgubirilor ar submina scopul”, a spus un oficial european.

Planul scoate în evidenţă dificultăţile UE în a scăpa de energia furnizată de Rusia şi a lipsi Kremlinul de veniturile necesare pentru războiul din Ucraina. Gazele ruseşti reprezintă în prezent 11% din livrările prin conducte către blocul comunitar, comparativ cu două cincimi în 2022, însă livrările de gaze lichefiate ruseşti spre Europa au crescut rapid în ultimii trei ani.

Avocaţii Comisiei analizează opţiunile legale în cadrul unei strategii prin care blocul comunitar vrea să renunţe la combustibilii fosili ruseşti în 2027. Planul Bruxelles-ului vine într-un moment delicat pentru UE, care încearcă în paralel să ajungă la un acord energetic cu UE, pentru a contracara tarifele anunţate de preşedintele Donald Trump.

SUA sunt deja cel mai mare furnizor de gaze naturale lichefiate al blocului comunitar, considerate înlocuitorul ideal pentru orice reducere a ponderii ocupate de combustibilului rusesc.

Potrivit datelor publicate de Centrul de Cercetare pentru Energie şi Aer Curat (CREA), în perioada februarie 2024 – februarie 2025, UE a plătit 21,9 miliarde euro pentru petrol şi gaze ruseşti.

Publicarea strategiei UE, care iniţial era programată pentru începutul acestui an, a fost amânată din cauza îngrijorărilor că legislaţia care ar urma ar fi blocată de Ungaria şi Slovacia, care acum sunt responsabile pentru cea mai mare parte a importurilor de gaze ruseşti prin conducte în UE. De asemenea, strategia a fost amânată pe fondul discuţiilor cu privire la viitorul gazoductului Nord Stream, precum şi al includerii achiziţiilor de gaze în discuţiile comerciale cu Administraţia Trump.

„Este complicat”, a spus un diplomat european. „Care este locul SUA în toate astea? Cum ne diversificăm?”, a adăugat diplomatul.

Cu toate acestea, preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus pentru Financial Times că planul ar trebui să fie publicat „în trei-patru săptămâni”.

În pofida presiunilor Bruxelles-ului, ţările UE sunt reticente la ideea de a forţa companiile să rupă contractele cu Rusia privind gazele lichefiate, pe fondul îngrijorărilor că asta va duce la creşterea preţurilor, într-un moment în care companiile se confruntă cu probleme geopolitice şi costuri ridicat.

Comisia le-a dat statelor membre puterea de a împiedica operatorii din Rusia şi Belarus să introducă gaze lichefiate în infrastructura portuară sau să trimită gazele lor prin conductele din UE, dar miniştrii s-au plâns că asta nu le oferă puterea legală pentru a forţa companiile să rupă contractele.

Problema pentru avocaţii Comisiei este că este vorba de contracte confidenţiale şi termenii tind să varieze de la caz la caz. Utilizarea războiului din Ucraina drept motiv pentru a declara forţă majoră ar putea să nu fie suficient din punct de vedere legal, a declarat un oficial european.

Recent, centrul de reflexie Bruegel s-a declarat în favoarea tarifelor mai degrabă decât a unei interziceri complete a importurilor de gaze ruseşti, subliniind că prima opţiune ar genera venituri pentru UE şi ar forţa furnizorii din Rusia să reducă preţurile pentru a rămâne competitivi. Spre deosebire de sancţiuni, tarifele au nevoie doar de sprijinul majorităţii ţărilor membre, pentru a fi aprobate.

„Este nevoie urgent de o soluţie comună eficientă cu privire la importurile de gaze ruseşti, în caz contrar Rusia ar putea să utilizeze, din nou, varianta unor livrări selective pentru a crea diviziuni în rândul statelor membre”, susţin analiştii de la Bruegel.