EXCLUSIV Avertisment dur al celor mai mari antreprenori și bănci din România: Suntem aproape să mai pierdem o generație. Economistul șef Concordia prezintă cifrele reale ale bugetului

Înainte de a vă prezenta integral analiza economistului Concordia, amintim că această confederație patronală adună peste 3.900 de firme de toate dimensiunile, inclusiv bănci. Acestea generează peste 30% din Produsul Intern Brut (PIB) al României și au peste 450.000 de angajați. Zilele acestea, Guvernul se pregătește să anunțe măsurile prin care are de gând să stabilizeze bugetul.

Riscul unei alte decade pierdute

Autor: Iulian Lolea, macroeconomist Confederația Patronală Concordia

Deficitul bugetar al României nu mai este doar o cifră în rapoartele oficiale – a devenit o realitate care îi îngrijorează pe investitori și pune sub semnul întrebării capacitatea țării de a-și susține propriul progres economic. În contextul actual, când capitalul internațional devine din ce în ce mai prudent, România riscă să piardă nu doar încrederea pieței, ci și oportunitatea unei dezvoltări sustenabile.

La finalul lunii mai 2025, deficitul bugetului public cumulat aproape egalează nivelul din anul precedent, iar comparația devine și mai îngrijorătoare când ne gândim că în 2024 s-a atins un procent din PIB similar cu cel din 2020 – anul pandemiei. Doar că de această dată nu avem o criză sanitară globală care să justifice aceste cifre. Dar ce avem?

Cifrele vorbesc de la sine

Evoluția deficitului public cumulat pentru România arată o traiectorie îngrijorătoare, iar explicația este mai degrabă politică, decât economică. Cum s-a ajuns la contraperformanța ca în anul 2024 să se înregistreze un deficit bugetar de 8,65% din PIB. A revenit pandemia? A fost criză financiară la nivel global? Răspunsul este mult mai simplu: au fost mai multe runde de alegeri.

Grafic 1. Evoluția deficitului public cumulat pentru România (2020-2025)

Ceea ce face situația și mai gravă este faptul că deciziile din 2024 nu au rămas circumscrise acelui an. S-au angajat cheltuieli permanente care ne afectează și astăzi, transformând deficitul într-o povară structurală. Chiar și după creșterea taxelor și impozitelor din ultimii doi ani, România rămâne pe aceeași traiectorie nesustenabilă.

Ponderea veniturilor din impozite, taxe și contribuții în PIB a ajuns la sfârșitul anului 2024 aproape de nivelul din 2015, cel mai ridicat din ultimul deceniu. Statul român a colectat cu 1,4 puncte procentuale mai mult din PIB, dar acest efort fiscal suplimentar nu a reușit să echilibreze explozia cheltuielilor.

Grafic 2. Evoluția veniturilor curente și a veniturilor din impozite, taxe și contribuții (% din PIB)

Sursa: prelucrare proprie

Presiunea pe cheltuieli: o spirală periculoasă

Problema fundamentală rămâne creșterea accelerată a cheltuielilor publice, în special pe segmentele salarii și pensii. Ritmul acestor majorări a depășit cu mult rata inflației, creșterea salariilor din sectorul privat și, cel mai important, capacitatea reală de susținere a bugetului național. S-a ajuns într-un punct în care continuarea acestei practici devine imposibilă.

Soluțiile disponibile nu sunt deloc confortabile și timpul pentru implementarea lor se scurtează rapid. Măsurile care se prefigurează vor afecta practic toate categoriile sociale: reducerea sporurilor și beneficiilor din sectorul public, creșterea poverii fiscale pentru mediul de afaceri, ajustări la unele pensii și o posibilă majorare a TVA-ului. În esență, se conturează o redistribuire forțată a costurilor către întreaga societate, indiferent de contribuția individuală la crearea problemei.

Această situație ridică întrebări esențiale despre capacitatea României de a-și susține dezvoltarea. Va putea economia națională absorbi șocurile acestor măsuri de austeritate? Datele din primul trimestru arată o creștere economică aproape inexistentă, consumul privat încetinește vizibil, iar industria traversează o perioadă dificilă de peste doi ani.

Mai îngrijorător este faptul că aceste măsuri pot oferi doar o soluție temporară. Ce garanții avem că la următoarele alegeri, peste trei ani, nu vom asista la același spectacol al promisiunilor nesustenabile care ne-au adus în situația actuală?

Momentul adevărului

România a parcurs un drum remarcabil în ultimii 10-15 ani. Nivelul de trai s-a îmbunătățit considerabil, românii au devenit mai mobili, economisesc și investesc, iar mulți au reușit să prospere prin efort personal în sectorul privat. Rolul statului ar fi trebuit să fie acela de a asigura un cadru stabil, predictibil, fără intervenții brutale care să destabilizeze această evoluție pozitivă.

Din păcate, instabilitatea fiscală și imprevizibilitatea politicilor publice riscă să compromită aceste realizări. Economia românească și-a demonstrat în repetate rânduri reziliența, dar nu trebuie să uităm că există un prag peste care această capacitate de adaptare se poate sparge.

Momentul actual reprezintă o răscruce. România poate alege să facă reformele necesare pentru a-și recâștiga credibilitatea în ochii investitorilor și pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung, sau poate continua pe drumul improvizațiilor care riscă să coste visurile unei întregi generații. Alegerea, paradoxal, nu mai aparține politicienilor – a fost deja făcută de realitățile economice și de presiunea piețelor.

Investitorii urmăresc cu atenție următoarele mișcări ale României, iar încrederea lor nu se va restaura prin promisiuni, ci prin acțiuni concrete și coerente. Timpul rămas pentru demonstrații se scurtează rapid.

Dincolo de cifrele deficitului și analizele macroeconomice se află o realitate mai profundă: România riscă să plătească costul unei alte generații pentru deciziile fiscale iresponsabile din ultimii ani. Această generație – care a crescut cu speranța convergenței europene, care a muncit pentru a-și construi un nivel de trai decent și care a investit în viitorul țării – se poate trezi că visurile sale sunt sacrificate pe altarul unor calcule electorale pe termen scurt. Investitorii înțeleg acest risc și îl prețuiesc în deciziile lor de alocare a capitalului. România nu își poate permite să devină o poveste despre oportunități pierdute și despre o generație care a plătit factura pentru promisiunile altora. Momentul corecturilor fiscale dureroase a sosit, dar alternativa – o decadă pierdută – ar costa incomparabil mai mult.