Explozia prețurilor la carburanți. Războiul din Iran doar a turnat gaz pe foc în regiunea noastră, care era inflamată dinainte ANALIZĂ

Prețurile carburanților au crescut azi în România cu 9 bani pe litru, după ce și ieri au crescut cu 15 bani pe litru. Sunt primele efecte directe văzute de consumatorii români ale războiului din Orientul Mijlociu, declanșat sâmbătă. Cotațiile internaționale la petrol și gaze au urcat puternic, mai ales după ce atacurile lansate de Teheran asupra unor nave și obiective energetice au dus la suspendarea transportului maritim în Golf și la oprirea unor capacități de producție din state precum Qatar și Irak.

Zona asigură aproape o treime din producția globală de petrol și aproximativ o cincime din gazele naturale. Orice întrerupere a fluxurilor are efect imediat asupra piețelor internaționale, iar strâmtoarea Ormuz, prin care trec o concime din petrolul și LNG consumate în lume, a fost blocată.

În orima fază, prețul petrolului Brent, de referință pentru Europa și România, a cresccut cu peste 10%, cotațiile la motorină cu 17%, iar cotațiile gazulului de la hub-ul european TTF din Amsterdam cu peste 50%. Ulterior, scumpirile s-au accentuat. Azi, petrolul a ajuns la 84 de dolari, aseară cotațiile internaționale la  motorină erau cu peste 30% mai mari, iar gazul cotat la hub-ul european de la Amsterdam era cu 70% mai scump. Carburanții s-au scumpit mai peste tot, fiind raportate creșteri de la 2 cenți pe litru în Bulgaria la 10 eurocenți pe litru (50 de bani aprox.) în Spania, în timp ce în Germania prețul motorinei a sărit de 2 euro pe litru. Rețelele sociale s-au umplut cu fotografii cu preturi de 2.30 euro pe litru la unele benzinării de autostradă din vestul Europei iar presa a relatat că s-au format cozi la benzinării.

Pentru România și pentru toată zona noastră, situația din Golful Persic se suprapune peste una care era destul de proastă dinainte. O vom detalia în fiecare capitol de mai jos:

Problema Lukoil

Câteva cifre pentru România. Avem trei rafinării, Petromidia (Rompetrol), Petrobrazi (Petrom) și Petrotel (Lukoil). În total 11 milioane de tone capacitate, dacă ar funcționa toate. Care este asigurată în principal cu țiței din import – România mai extrage cam 2,8 milioane de tone pe an, care merg doar la Petrobrazi, și nici acolo nu e suficient – rafinăria are 4,5 milioane de tone capacitate.

Restul se importă, majoritatea din Kazashtan (iar majoritatea de aici ajunge la Petromidia), după care din Azerbaidjan, Libia, și apoi din Golf. Important pentru siguranța aprovizionării, irelevant pentru preț – petrolul are cotație globală și nu va fi cu mult mai ieftin la noi dacă vine din altă parte.

În plus, piața românească este structural dependentă de importurile de motorină. Dacă producția de benzină este mult mai mare decât consumul, la motorină este invers – consumul este mai mare decât producția, iar anul trecut s-au importat circa 2 milioane de tone. Consumul național de carburanți este de 8 milioane de tone, din care 5,5-6 este doar cel de motorină.

Așadar, o primă vulnerabilitate vine de aici – importurile masive de motorină,  care ajung uneori și la o treime din consum. Situația ar fi putut fi ușurată dacă ar funcționa și rafinăria Petrotel Lukoil din Ploiești (2,5 milioane de tone capacitate), care acum nu rafinează nimic, deși este după o revizie recent finalizată. Situația activelor Lukoil este complicată de povstea sancțiunilor SUA și a discuțiilor referitoare la vânzare, dar rafinăria a intrat sub supravegherea extinsă a statului român. Nu funcționează, spre deosebire de cea bulgărească din Burgas, care funcționează, sub administrarea statului bulgar. Iar petrol pentru Petrotel s-ar găsi – Burgasul funcționeaă cu țiței din Kazahstan, de exemplu.

Problema ungară

De câteva săptămâni, Ungaria și Slovacia, singurele țări europene care mai primeau țiței rusesc pe conductă din Rusia, nu mai primesc pentru că Ucraina a oprit tranzitul. Disputa a fost destul de ascuțită – ucrainenii au spus că de vină sunt atacurile rusești asupra conductei Druzhba, ungurii și slovacii nu îi cred, s-a ajuns la scandal diplomatic și chiar la sistarea exporturilor de energie electrică în regim de urgență.

În cele două țări sunt două rafinării ale MOL, cu o capacitate combinată de 14 milioane de tone, care funcționau cu țiței rusesc și care chiar și acum funcționează la capacitate redusă cu țiței din storcurile strategice ale celor două țări

În ciuda unor presiuni foarte mari puse de guvernul Orban, tranzitul de țiței rusesc încă nu a fost reluat, MOL a fost obligată să contracteze petrol pe cale maritimă – a contractat din mai multe zone (Arabia Saudită, Kazahstan, Norvegia și Libia), dar și petrol rusesc de export care urmează să ajungă pe coastra croată a Adriaticii. De aici însă trebuie tranzportat de compania croată Janaf spre cele două rafinării, prin conducta Adria. Croații au spus clar că nu le cară ungurilor petrol rusesc (Croația respectă embargoul) iar ungurii vor da compania croată în judecată la CJUE pe motriv că-i percepe taxe de tranzit prea mari. Conflictele pe teme petroliere între cele două țări sunt destul de vechi de altfel.

Oricum ar fi, problema MOL nu face decât să crească necesarul de țiței și produse petroliere în zona noastră, iar aste desigur că ridică prețurile de cotație. Iar UE are de gând să impună un embargou complet pentru resursele energetice rusești, la trei zile după alegerile din Ungaria de luna viitoare.

Problema motorinei făcute din țiței rusesc

Câțiva ani, rușii au reușit să eludeze sancțiunile occidentale prin mai multe mijloace. O schemă era următoarea: Rafinăriile din India, China și, parțial, Turcia, cumpărau avantajos țiței rusesc care era vândut cu discounturi semnificative, îl rafinau, după care vindeau carburanții pe piețele globale. Zona Mării Negre nu a făcut excepție, și inclusiv în porturile din România s-au adus cantități însemnate de motorină din India și Turcia, dintre care unele volume au ajuns în Ucraina, dar altele și pe piața locală. O situație de concurență neloială pentru cele două rafinării românești funcționale, dar aceste importuri au ținut totuși prețurile mai jos în zona noastră față de nivelurile la care puteau să urce.

Ei bine, situația s-a schimbat odată cu noile reglementări care nu mai permit importul de motorină făcută din țiței rusesc. Ca atare, încă din ultima parte a anului trecut, ponderea livrărilor de motorină rusească – mai ales de la rafinăriile din Turcia și India, început să scadă, și a crescut ponderea motorinei din alte părți, inclusiv din zona Golfului – Arabia Saudită.

Ultimele date statistice arată că motorina din Arabia Saudită a ajuns să reprezinte undeva la 20% din importurile de motorină ale României – la nivelul întregului an 2025. Iar acum acea motorină nu mai poate să iasă din Golful Persic.