Termocentralele pe cărbune şi gaze funcţionează, de obicei, atunci când preţurile la electricitate sunt suficient de mari pentru a acoperi costurile fixe, precum combustibilul, în timp ce parcurile eoliene funcţionează atunci când bate vântul, indiferent de preţ. Uneori electricitatea poate fi gratuită şi chiar există cazuri când consumatorii pot fi plătiţi pentru a utiliza energia dacă există mai multă ofertă decât cerere în reţea, scrie Agerpres.
Un fenomen similar se întâmplă cu energia fotovoltaică, însă prăbuşirea costului panourilor fotovoltaice a atenuat impactul. Industria eoliană a fost presată de o creştere a costurilor pentru inputuri cheie precum oţel sau forţa de muncă.
O soluţie uşoară ar fi aceea de a-i convinge pe consumatori să îşi modifice cererea pentru a copia mai bine fluctuaţiile ofertei. Odată cu electrificarea transportului, a încălzirii locuinţelor şi industriei, există potenţialul pentru a modifica cererea de electricitate şi a ridica preţurile medii până la un nivel care să sprijine noi investiţii în producţia de energie verde.
Până acum, însă, aceste eforturi au eşuat pe măsură ce avansul automobilelor electrice încetineşte şi investiţiile în aşa-numitul hidrogen verde nu s-au materializat pentru a decarboniza industria.