Fermierii au ajuns să depoziteze cerealele pe câmp din cauza supraofertei globale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Potrivit datelor furnizate de Departamentul american al Agriculturii (USDA), până la următoarea recoltă, stocurile mondiale de porumb, grâu, orez şi soia boabe vor ajunge la un nivel record de 671,1 milioane tone, o cantitate suficientă pentru a acoperi cererea Chinei pentru aproximativ un an.

Supraoferta mondială actuală contrastează cu panica din urmă cu un deceniu când seceta severă din Rusia şi SUA a dus la creşterea preţurilor. Atunci scăderea ofertei a forţat marii importatori, precum China, să adopte politici destinate creşterii producţiei interne. Anul trecut, însă, China a abandonat această politică şi în prezent vine sute de milioane de tone de cereale din stocurile vechi. La rândul său Rusia vrea să exporte o parte din stocurile de cereale, în condiţiile în care silozurile sunt umplute la maxim după o recoltă record în 2016. Această creştere a exporturilor de cereale ale Rusiei şi Chinei va pune şi mai multe presiuni asupra preţurilor pe o piaţă care este deja supra-aprovizionată.

În aceste condiţii, fermierii din Iowa au ajuns să depoziteze porumbul în tuburi de plastic lungi cât un teren de fotbal care sunt amplasate pe câmpuri. De cealaltă parte a globului, în Australia, cererea pentru pungi de plastic utilizate la depozitare a crescut după ce fermierii au avut recolte record de grâu şi orz.

Există însă unele riscuri care apar cu utilizarea pungilor de plastic în condiţiile în care animalele sălbatice pot profita de această situaţie, a declarat Mariano Bosch, directorul companiei Adecoagro SA care cultivă peste 225.000 de hectare în Argentina, Brazilia şi Uruguay. Bosch a precizat că firma sa a început să construiască garduri electrificate în jurul pungilor de plastic cu cereale pentru a ţine la depărtare animalele sălbatice.

Stocarea cerealelor oferă fermierilor un control mai mare cu privire la momentul în care vor vinde, în ideea de a profita de creşterea preţurilor. Însă în condiţiile în care capacităţile de depozitare disponibile sunt reduse, iar o cantitate mare de cereale trebuie vândute înaintea următoarei recolte, acest control dispare. În aceste condiţii fermierii care au de plătit facturi şi nici nu au unde să stocheze recoltele ar putea fi obligaţi să le vândă chiar dacă asta ar înseamnă să le vândă în pierdere.