Finlanda amână ratificarea ACTA

Decizia a fost luată vineri de către Comitetul Parlamentar pentru Afaceri Europene. Deoarece ACTA este de competenţa Uniunii Europene, Parlamentul a considerat că nu este judicios pentru Finlanda să ratifice acordul înainte ca Uniunea Europeană să se angajeze în procesul de ratificare a ACTA.

Decizia asupra ACTA a Curţii Europene de Justiţie va putea fi luată chiar şi peste un an şi jumătate. În plus, şi poziţia Parlamentului European va fi cunoscuta cel mai devreme anul viitor, scrie RFI Romania.

Finlanda a semnat ACTA in 26 ianuarie anul acesta, împreuna cu alte 30 de state. Semnarea tratatului nu înseamnă însă şi intrarea lui automată în vigoare. Pentru a intra în vigoare, tratatul trebuie întîi supus spre aprobare Parlamentului, care trebuie să îl aprobe, iar apoi trebuie semnat şi de presedintele statului.

Şi în Finlanda, ca şi în alte ţări, există o mişcare civilă de respingere a ACTA, cu proteste şi marşuri precum şi cu petiţii pe internet.

Tinerii finlandezi, deşi în sondajele de opinie se declara pentru respectul drepturilor intelectuale, sunt în fapt în topul consumatorilor de produse electronice piratate, în special la filme descărcate de pe internet. Rezistenţa lor la ACTA se explică nu doar prin susţinerea liberului acces la informaţii din principiu, ci şi din motive concrete.

Deşi ACTA a fost semnată până acum de 31 de state, între care Uniunea Europeana, Australia, Coreea de Sud, Japonia, Canada, Maroc, Singapore, Noua Zeelanda şi Statele Unite, tratatul nu a intrat încă în vigoare în niciuna din ţări. Când şase semnatari vor anunţa intrarea in vigoare, tratatul va deveni valabil între aceste şase ţări.

Iniţiativa ACTA a plecat în 2006 de la Statele Unite şi Japonia, care au început să lucreze la un tratat bilateral. Cu timpul numărul participanţilor a început să crească, în timp ce unele ţări, precum Mexicul, deşi a participat iniţial la negocieri, s-a retras in 2010.

ACTA a fost adusă la cunoştinţa publicului prin documentele de lucru publicate în mai 2008 de situl Wikileaks. Cu timpul, seria mişcărilor împotriva ACTA, despre care se afirma că încalcă libertatea de exprimare, au avut loc în mai toate ţările implicate în negocieri.

Deşi textul nu prevede ca ţările semnantare să aplice anumite sancţiuni celor care încalcă copyrightul , el oferă o bază de care se poate prevala orice stat semnatar pentru a accentua de fapt accesul la anumite informaţiii. În plus, de frica de a încălca o legislaţie pe care nu o cunosc, o parte din cetăţeni se vor cenzura singuri, limitindu-şi exprimarea şi creativitatea.

Cei care au trăit în dictatură ştiu că în mâinile unui guvern rău intenţionat ACTA este un instrument puternic. Sub pretexul interzicerii accesului la situri cu produse piratate, unele state pot interzice situri pe care le considera deranjante, precum cele privind drepturile omului, ale asociaţiilor de protecţie a mediului sau al celebrei Wikileaks, care publică documente pe care diverse guverne le-ar prefera secrete, din motive reale sau imaginare de siguranţa a statului.