Fondurile de pensii îşi unesc forţele pentru a investi în terenuri arabile

Adaugă-ne ca sursă preferată

Un exemplu este fondul elveţian Adveq care poartă discuţii cu trei fonduri de pensii europene şi un fond de gestionare de active din Coreea de Sud pentru a cumpăra terenuri arabile. Anul trecut unul din cei mai mari investitori instituţionali din lume, TIAA-CREF, şi-a unit forţele cu mai multe fonduri de pensii, printre care British Colombia Investment Management Corporation şi AP2, pentru a crea un vehicul de investiţii în valoare de două miliarde de dolari care să cumpere terenuri arabile.

Această nouă abordare ar putea atrage fonduri semnificative din partea fondurilor de pensii şi alţi investitori instituţionali spre terenurile arabile, un sector în care fondurile de pensii sunt reticente să investească singure.

‘Considerăm că agricultura şi terenurile arabile sunt o clasă de active care este încă în formare’, a declarat directorul TIAA-CREF, Biff Ourso. ‘Prin combinarea forţelor se creează economiile şi transparenţa pe care mulţi investitori o caută astăzi’, a adăugat Ourso.

Investitorii sunt atraşi de terenurile arabile pe fondul creşterii cererii mondiale pentru alimente dar şi ca urmare a preţurilor scăzute la terenuri agricole comparativ cu activele tradiţionale. Cu toate acestea până acum fondurile de pensii au adoptat o atitudine prudentă faţă de acest sector deoarece mai multe ONG au tras semnale de alarmă faţă de posibilitatea ca achiziţiile masive de terenuri arabile de către investitorii străini să împingă în sus preţurile la alimente.

‘Agricultura este un subiect sensibil din două motive: primul este că exist un drept fundamental la hrană şi al doilea este că pământul este considerat sacru în orice ţară’, a declarat consultantul Mahendra Shah. ‘Opinia mea este că fondurile de pensii se tem să intre singure în acest domeniu şi de acea vor să împartă riscurile cu alţi parteneri’, a adăugat Shah.

Un studiu realizat de Macquarie arată că în 2012 investiţiile instituţionale în terenuri arabile au reprezentat 30-40 de miliarde de dolari, în condiţiile în care valoarea totală a terenurilor arabile se ridică la 8.400 miliarde de dolari.

Până acum investitorii instituţionali s-au concentrat în general pe regiunile care sunt exportatoare nete de alimente incluzând America de Nord, Australia, America de Sud şi Europa Centrală şi de Est.