Fotbalul chinez, prosper sau falit?

Atacantul ivorian Didier Drogba l-a urmat pe fostul său coleg de la Chelsea, francezul Nicolas Anelka, într-un campionat care i-a tentat şi pe alţi atacanţi din Premier Leaugue, cum ar fi Ayegbeni Yakubu şi Fredi Kanoute, datorită puterii financiare a bogaţilor proprietari de cluburi.

China poate fi o destinaţie şi pentru fostul căpitan al naţionalei Angliei David Beckham şi pentru un alt jucător de la Chlesea, Frank Lampard, în timp ce tehnicianul italian Marcelo Lippi lucrează deja acolo, conducând Guangzhou Evergrande către al doilea titlu consecutiv, câştigat în luna octombrie.

„Super Liga chineză – sau cel puţin câteva cluburi – este alimentată cu bani de dezvoltatori imobiliari cu uriaşe proprietăţi în întreaga ţară. Guangzhou Evergrande este deţinută de Evergrande Real Estate Group, iar preşedintele acestei societăţi, Xu Jiayin, este cel mai bogat om din China continentală”, a declarat James Porteous, reporter sportiv la South China Morning Post.

„De ce vor aceşti oameni să-şi cheltuie banii lor în fotbal este o altă întrebare. Pe de o parte, dragostea lor pentru fotbal este fără dubii şi vor să fie asociaţi cu o echipă de succes. Pe de altă parte, unii cred că proprietarii încearcă astfel să intre în graţiile Guvernului. Aducând un prestigiu global fotbalului local îi poate ajuta pe aceştia să «dea bine» în faţa puternicilor ţării”, crede Porteous.

Dar curtarea politicienilor are un preţ: Drogba încasează un salariu de 200.000 de lire sterline (245.000 de euro) pe săptămână, iar Anelka 170.000 de lire sterline (208.000 de euro). În contrast, coechipierul lor Feng Renliang, un jucător de 24 de ani, component al naţionalei Chinei, avea 70.000 de lire sterline pe an (86.000 de euro), înainte de a se transfera la Guangzhou, în luna decembrie.

Cu toate că Drogba şi Anelka au ajutat la ridicarea nivelului fotbalului într-o ţară obsedată de Premier League, o serie de probleme afectează acest sport şi acestea ar putea să-i facă pe Lampard sau Beckham să se gândească de două ori înainte să pornească spre est.

În timpul sezonului trecut, antrenorul echipei Shenhua Shanghai, Jean Tigana, a ajuns la stadion înaintea unui meci şi i s-a spus că nu mai este nevoie de serviciile sale. Ţinând cont că staful său fusese demis cu câtea zile înainte, echipa a fost forţată să joace în faţa unei bănci tehnice goale.

Conducerea tehnică a echipei controlate de magnatul Internetului Zhu Jun a fost preluată de fostul selecţioner al Argentinei Sergio Batista după o scurtă perioadă în care Anelka a fost antrenor-jucător.

Cu toate că Drogba s-a alăturat echipei în vară, Shenhua Shanghai a terminat pe un dezamăgitor loc 9, într-un campionat de 16 echipe. Mai mult, o dispută între acţionarii clubului a făcut ca Anelka şi Drogba să rămână neplătiţi de mai mult timp, condiţii în care cei doi ar putea face cale întoarsă spre Europa.

Fostul jucător al echipelor Manchester City şi Celtic Glasgow, atacantul Chris Killen, aflat în China din iulie 2010, afirmă că astfel de experienţe sunt obişnuite într-un fotbal cu o infrastructură haotică şi instabilă.

„Un club îşi poate schimba proprietarul sau numele în mijlocul sezonului. Aceasta este situaţia cu actualul meu club, Chongqing, care, în momentul de faţă, este în proces de schimbare a proprietarului, aşa că nu prea ştiu unde voi juca în sezonul viitor. Un nou sponsor ar putea veni şi muta clubul la Beijing”, a declarat internaţionalul neo-zeelandez pentru BBC Sport.

Killen a explicat că starea dezordine în care se află fotbalul chinez îi afectează şi pe jucători: „În Marea Britanie, obişnuiam să mă trezesc la 09.00 pentru a fi la antrenament la 10.00, dar de când am ajuns aici nu aflu ora antrenamentului decât cu o seară înainte. Erau bani mulţi, dar nu la fel de multă organizare şi asta se vedea şi pe terenul de joc. Era un aflux de jucători, dar nu era o structură. Majoritatea jucătorilor de aici nu cunoaşte elementele de bază ale fotbalului. Am văzut tineri talentaţi care pot dribla patru sau cinci adversari şi apoi şuta la vinclu, dar dacă îi pui într-un sistem nu ştiu să marcheze”.

Prima ligă profesionistă de fotbal a fost fondată în 1994 şi atras o audienţă medie de peste 20.000 de spectatori pe meci în primele sezoane. După ce a fost înlocuită de Super Liga în 2004, meciurile aranjate pentru pariuri au îndepărtat fanii de această competiţie, iar audienţa medie a scăzut la circa 10.000 de spectatori.

În 2009, autorităţile chineze au lansat o campanie de reformă în acest sport, care a dus la arestarea a zeci de arbitri, jucători, oficiali şi antrenori. Cel mai de succes arbitru chinez, Lu Jun, a fost condamnat în februarie la cinci ani şi jumătate de închisoare pentru participarea la meciuri-aranjate, iar doi foşti conducători ai ligii de fotbal au primit în iunie pedepse de câte zece ani şi jumătate de închisoare pentru corupţie.

Sunt semne că această curăţenie coroborată de afluxul de jucători străini are efectul scontat, iar audienţa a început să crească, ajungând sezonul trecut la circa 19.000 de spectatori pe meci.

„A durat mult ca încrederea fanilor să revină. În societatea chineză există multă corupţie şi multe lucruri se petrec în spatele uşilor închise, dar nu e chiar aşa cum se spune. Nu am jucat în niciun meci aranjat ori care să mi se pară suspect. Pedepsele sunt atât de dure, aşa că nimeni nu îşi mai asumă riscuri cum obişnuia să o facă”, a adăugat Killen.

Schimbarea imaginii fotbalului chinez îi aduce şi pe sponsori înapoi. Compania media IMG, care încetase orice legătură cu Super Liga după scandalurile de corupţie aflate în derulare în 2004, a încheiat în octombrie un parteneriat pe zece ani, în cadrul căruia va ajuta cluburile să-şi îmbunătăţească managementul, va contribui la dezvoltarea unor programe de pregătire şi la aducerea altor sponsori.

În acelaşi timp, compania de produse electronice Toshiba şi-a alăturat numele Cupei Chinei, în timp ce firma de echipament Nike „îmbracă” toate cele 16 echipe din prima ligă.

Cu toate acestea, Porteous averizează că schimbările în climatul economic chinez ar putea afecta posibilitatea ca şi alţi jucători să calce pe urmele lui Drogba şi Anelka.

„Sunt semne că economia Chinei începe să încetinească. Proprietăţile şi investiţiile vor primi probabil o puternică lovitură. Aşa că nu se ştie cât vor mai fi dispuse aceste companii la cheltuieli risipitoare, în codiţiile în care vor avea probleme în activitatea lor de bază”, a conchis ziaristul.

Dezvoltarea Super Ligii chineze a avut un efect infim asupra echipei naţionale. Cel mai populat stat din lume este pe locul 88 în clasamentul FIFA, cea mai slabă poziţie din noiembrie 2010, după ţări ca Insulele Capului Verde, Angola şi Guineea Ecuatorială. Potrivit lui Cameron Wilson, editor-fondator al site-ului dedicat fotbalului chinez Wild East Football, motivele eşecurilor naţionalei sunt mai mult de natură culturală decât legate de bani sau infrastructură.

„Chiar dacă ar fi investiţi mai mulţi bani în crearea de baze sportive şi competiţii, aceştia nu ar rezolva adevărata problemă, numărul insuficient de copii chinezi care practică fotbalul. Din cauza presiunilor de natură socială şi economică, mulţi părinţi chinezi îşi îndeamnă copiii să-şi petreacă după-amiezile şi weekend-urile făcându-şi temele pentru a învăţa şi a ajunge pe locurile limitate din universităţi, obţinând apoi locuri de muncă mai bune pentru a-şi ajuta părinţii mai târziu. Politica unui singur copil amplifică această situaţie”, a afirmat Wilson.