Furnizorii de energie electrică pot cere acum mai multe garanţii financiare de la clienţii suspectaţi că fură sau cei care nu plătesc

Adaugă-ne ca sursă preferată

ANRE a elaborat o nouă procedură de privind regimul garanţiilor financiare constituite de către clienţii finali în favoarea furnizorului de energie electrică, care modifică un act normativ mai vechi pe această temă.

Furnizorii de ultimă instanţă (FUI), adică Enel, CEZ, E.On si Electrica, aveau şi până acum dreptul de a solicita garanţii financiare clienţilor lor, iar noua procedură extinde valoarea acestora. Potrivit vechiului act normativ, garanţiile se puteau cere, în primul rând în caz pentru „constatarea, conform prevederilor legale în vigoare, a unor acțiuni ale Clientului Final menite să denatureze în orice fel indicațiile echipamentelor de măsurare sau să sustragă energia electrică prin ocolirea echipamentelor de măsurare din partea acestuia”.

Aşadar, oricărui consumator care umbla la contor sau sustrăgea energie electrică i se cerea să constituie garanţii financiare, ulterior descoperirii. Conform vechii legislaţii, „valoarea garanției financiare constituite de către Clientul Final se stabilește astfel încât să acopere o perioadă de consum echivalent pentru 6 luni la clienții casnici, respectiv pentru 1 an la clienții finali noncasnici, la prețul/tariful de contract”.

Citeşte şi:

Şeful E.On România, căreia ANRE îi taie rata de rentabilitate cu 40%, la 5,07%: „Negociem, 7% e satisfăcător, altfel nu mai avem bani de investiţii”

Pe noua legislaţie, aflată încă la nivel de proiect la ANRE, aceste garanţii pot fi cerute atât de FUI obligaţi (cei patru), cât şi de cei opţionali, care vor fi desemnaţi pentru fiecare dintre cele opt zone de distribuţie. Iar valoarea garanţiei poate creşte, şi nu se mai face distincţia între consumatori. Strict în cazul acesta, „valoarea garanţiei financiare constituite de către clientul final se stabileşte astfel încât să acopere cantitatea de energie electrică consumată pe o perioadă echivalentă de maximum un an, la preţul energiei electrice furnizate”.

Garanţii mai pot fi cerute şi clienţilor care sunt rău platnici. Pe vechea legislaţie, prevederea se aplica pentru contractele pe perioadă nedeterminată, specifice vechiului sistem reglementat, dar, acum, ea se va aplica şi pentru contractele cu perioadă determinată, specifice pieţei conconcurenţiale, unde majoritatea contractelor, cel puţin pentru clienţii casnici sunt pe un an, maximum doi. Iată prevederea din legislaţia nouă:

„Furnizorul de ultimă instanţă obligat/opţional solicită constituirea în favoarea sa a unei garanţii financiare de către clientul final în următoarele cazuri: (…)clientul final se află în situaţia de a i se întrerupe alimentarea cu energie electrică pentru neplata contravalorii facturii de energie electrică, de cel puţin două ori pe parcursul derulării relaţiei contractuale în cazul contractelor încheiate pe o perioadă de 1 an, şi respectiv de cel puţin două ori în 12 luni consecutive în cazul contractelor încheiate pe o perioadă determinată mai lungă de 1 an sau pe perioadă nedeterminată”.

În acest caz, „valoarea garanţiei financiare se stabileşte astfel încât să acopere cantitatea de energie electrică estimată a se consuma de către clientul final pe o perioadă de maximum 3 luni de zile, la preţul energiei electrice furnizate”, iar „consumul de energie energie electrică estimat se determină de către furnizor pe baza consumului mediu zilnic realizat de clientul final în ultimele 6 luni, iar în situaţia când acest lucru nu este posibil, pe baza consumului convenit de către părţi la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice”.

Furnizorii care sunt îndreptăţiţi să ceară garanţii unora dintre clienţi îi vor înştiinţa prin facturi sau odată cu emiterea preavizelor de deconectare. În cazul în care clienţii nu le constituie, se poate ajunge la deconectarea lor.

Garanţiile sunt executate de furnizori în cazul în care aceştia nu-şi recuperează de la client banii din facturi. Dacă sunt mai mici decât suma datorată, garanţiile se execută, dar procesul de deconectare continuă. Dacă sunt mai mari, se execută până la convergenţa cu sumele restante, iar procesul de deconectare se opreşte. Ulterior, furnizorii pot cere clienţilor reîntregirea garanţiei.