G20, un tigru de hârtie?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Poate n-ar fi rău ca la summitul grupului G20, care se va desfăşura pe 18 şi 19 iunie în staţiunea balneară mexicană Los Cabos, şefii de stat şi de guvern ai ţărilor puternic industrializate şi ai celor emergente, să-şi pună în bagaj şi o măturică. Aceasta în cazul în care la alegerile de dumincă, grecii se pronunţă contra cursului dur de economii, impus de UE iar alianţa radicală de stânga, Syriza, va deveni principala forţă în Parlamentul elen. Într-o atare situaţie, reprezentanţii G20 ar trebui, mai întâi, să înlăture molozul edificiului european pentru a putea să treacă apoi la punctele centrale aflate pe agenda reuniunii.

Dacă Grecia abandonează politica de austeritate nu va mai primi bani din partea UE. Iar aceasta înseamnă că statul elen va da în scurt timp faliment, scrie Deutsche Welle. 

O astfel de criză de proporţii în cadrul zonei euro ar avea consecinţe considerabile asupra economiei mondiale, avertizează Joerg Hinze de la Institutul de studii economice din Hamburg HWWI. Criza va afecta profund statele emergente şi cu atât mai mult pe cele în curs de dezvoltare, mai atrage atenţia economistul german.

Temele centrale ale reuniunii

În Los Cabos vor fi abordate cam aceleaşi subiecte care au fost dezbătute la Cannes anul trecut, în noiembrie: stabilizarea economiei mondiale şi depăşirea dezechilibrelor globale, consolidarea sistemului financiar şi continuarea reformării arhitecturii financiare internaţionale.

Cancelara Angela Merkel vrea să propună în Mexic mecanisme mai severe de de reglementare a sistemului bancar. „Există solicitări de înfiinţare a unor asemenea pârghii încă de la falimentul Băncii Lehmann Brothers, dar acestea nu au fost onorate decât într-o prea mică măsură”, subliniază Joerg Hinze. Ca reacţie la falimentul băncii americane de investiţii, în septembrie 2008, Uniunea Europeană a înfiinţat doi ani mai târziu „Sistemul european de supraveghere a pieţei financiare” (ESFS). Acest mecanism este menit să verifice activitatea băncilor, asigurărilor şi burselor şi să interzică, de exemplu, afaceri bursiere de mare risc.

Totuşi, susţine Peter Wahl, membru al ONG-ului WEED (World Economy, Ecology & Development), „toate acestea nu au adus nimic. Bankia şi celelalte bănci spaniole au arătat că mecanismul nu a funcţioant în ciuda testelor de stres, efectuate în sistemul bancar. Şi în SUA a existat falimentul JP Morgan cu o pierdere de cinci până la şase miliarde de dolari. Şi această bancă absolvise cu succes înaintea falimentului un test de stres”, a exlicat Wahl în dialog cu DW. Expertul german consideră că solicitarea Angelei Merkel, aceea de restructurare sau dezmembrare a băncilor în regim transfrontalier, la nevoie, este lăudabilă dar nerealistă.

Şi cea de-a doua temă principală de dezbateri, la summitul G20 din Mexic, respectiv introducerea unei taxe pentru tranzacţiile financiare, o iniţiativă susţinută puternic de Germania, nu are serioase şanse de izbândă. Joerg Hinze de la HWWI spune de ce: „Unele ţări afirmă foarte deschis că sunt împotrivă, cum ar fi Marea Britanie. Altele, ca SUA, nu spun aceasta la fel de deschis, dar acţionează în consecinţă.”