Gavrilă (ARF),despre reunificarea companiilor feroviare: A le aduna într-un holding doar funcţional,fără o redresare financiară, nu e o soluţie

Economica.net
17 01. 2020
cfr11_88654900

Potrivit acestuia, proiectul iniţial de reorganizare a căii ferate viza o structură de tip holding formată din societăţi cu independenţă financiară, cu gestiune financiară separată, însă ministrul Transporturilor de la acea vreme a decis „spargerea căii ferate” şi formarea a cinci companii -CFR Marfă, CFR Călători, CFR Infrastructură, SMF – Societatea de Servicii de Management Financiar şi SAAF, care aduna toate activele excedentare pentru activitatea de transport de marfă şi călători sau pentru activitatea de întreţinere de cale ferată, astfel încât ele să fie ulterior disponibilizate, lucru care s-a şi făcut.

„România, iniţial – şi am făcut parte din acea echipă – la începutul anilor ’90 a avut primele finanţări majore internaţionale. Am avut o finanţare pe PHARE, care urmărea reorganizarea căii ferate. (…) Acest studiu a fost câştigat în urma unei licitaţii de DE Consult (Deutsche Eisenbahn-Consulting n.r), viitoarea firmă de consultanţă a lui DB, care avea să-i facă studiu de reorganizare şi lui DB (Deutsche Bahn nr). Structura respectivă de organizare a fost exact pe structura pe care avea ulterior să o facă DB, adică fac o structură de tip holding, cu o conducere a holdingului şi cu toate celelalte organizate pe structuri cu independenţă financiară, cu gestiune financiară separată, astfel încât să pot să am controlul veniturilor şi cheltuielilor pe fiecare. Şi studiul respectiv pentru reorganizarea căii ferate române aşa a fost. Din păcate, ministrul pe care îl aveam la vremea respectivă a venit şi a decis altceva, dar modul de gândire pe care noi l-am avut – repet, la vremea respectivă eram tânăr inginer, dar făceam şi eu parte dintre cei care colectau datele şi ne-am chinuit, erau vechii directori generali care erau oameni cu o viziune bună, deosebită, şi am zis: ‘Domnule, structura asta este o structură bună’. Din păcate, decizia a fost de spargere a căii ferate – am făcut atunci cinci unităţi – Marfă, Călători, Infrastructură, SMF – Managementul Financiar şi SAAF (Societatea de Administrare Active Feroviare – n. r.) – era structura care aduna toate activele excedentare pentru activitatea de transport de marfă, pentru activitatea de transport de călători sau pentru activitatea de întreţinere de cale ferată, astfel încât ele să fie ulterior disponibilizate, lucru care s-a şi făcut”, a detaliat Gavrilă.

Acest lucru s-a făcut în condiţiile în care, la începutul anilor ’90, au fost realizate o serie de investiţii atât în ceea ce priveşte infrastructura, dar şi la nivelul materialului rulant.

„În paralel cu finanţarea PHARE, care urmărea reorganizarea căii ferate, am avut o finanţare pe Banca Mondială şi, la vremea respectivă, am reuşit printr-un contract şi am luat multe maşini grele de cale pe care le folosim şi astăzi – şi sunt maşini chiar bune – şi au fost date în principal pentru partea infrastructură – la vremea aia eram o singură cale ferată – şi am avut un program de finanţare cu un credit sindicalizat finanţat în general pe Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare prin care am finanţat mult renovarea unei părţi importante din materialul rulant, dar şi dotări, cum ar fi strunguri pentru întreţinere. (…) Am luat vreo trei. Unul e la Bucureşti, unul e la Craiova şi unul la Braşov. Deci, s-au făcut dotări. Am făcut un laborator chimic pentru analiza uleiului, am luat maşină cu patru bile, chestii de fineţe. Deci, investiţii destul de importante. Pe programul ăsta, la vremea respectivă, am modernizat vreo 1000 de vagoane de marfă. Tot în programul ăsta am avut şi vreo 100 de vagoane de călători de modernizat. Le-am echipat atunci cu aer condiţionat, lucruri care pentru noi nu erau”, a menţionat Gigi Gavrilă.

În privinţa unei eventuale reunificări, şeful ARF consideră că acest lucru nu este o soluţie bună, întrucât cele trei societăţi rămase în urma reorganizării Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române au o situaţie financiară precară.

„Deci, la vremea respectivă, toţi credeam într-o astfel de structură unitară. Din păcate, evoluţia pe care am avut-o a fost diferită faţă de ce am gândit noi. Societăţile care au rămas la ora actuală sunt societăţi care au o situaţie financiară delicată. Chiar şi CFR SA, pentru că dacă la infrastructură am fi avut posibilităţile să facem investiţiile necesare nu am avea viteza comercială pe care o avem la ora actuală, indiferent că vorbim de trenurile de marfă sau de călători. La ora actuală, având în vedere stadiul în care sunt aceste societăţi, părerea mea pur personală că a le aduna într-o structură de tip holding fără a avea posibilitatea financiară să le ridici foarte mult, şi numai să le aduni funcţional, nu e o soluţie bună. Ea poate deveni o soluţie bună numai dacă le redresezi financiar înainte să le bagi în această structură unitară, lucru care din punct de vedere economic, în situaţia actuală a României, este destul de dificil, ca să nu spun o misiune grea”, a susţinut el.

În data de 8 iulie 1998 intra în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române. Potrivit acesteia, Societatea Naţională a Căilor Ferate Române se reorganiza, prin divizare, într-o companie naţională, în societăţi naţionale şi societăţi comerciale, după cum urmează: Compania Naţională de Căi Ferate – „CFR”, cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate administrarea infrastructurii feroviare şi a patrimoniului auxiliar feroviar; Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă – „CFR – Marfă”, cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de mărfuri; Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători – „CFR – Călători”, cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate efectuarea transportului feroviar public de călători; Societatea de Administrare Active Feroviare – „SAAF”, cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate administrarea excedentului de active rezultat din divizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române şi Societatea de Servicii de Management Feroviar – „SMF”, cu statut de societate comercială, care are, în principal, ca obiect de activitate asigurarea serviciilor financiar-contabile, administrarea creditelor externe, asigurarea serviciilor juridice.