Vine o iarnă mai grea? Stocurile obligatorii de gaze sunt cu 14% mai mari decât cele din 2017

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Se determină nivelul stocului minim de gaze naturale la nivel naţional pentru titularii licenţelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienţilor finali, pentru ciclul de înmagazinare 2018-2019, la un nivel de 21.361.818,260 MWh, defalcat după cum urmează:

a) stoc aferent categoriei de clienți finali casnici – 9.054.583,253 MWh ;

b) stoc aferent categoriei de clienți finali producători de energie termică, numai pentru cantitățile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinate consumului populației – 3.538.781,329 MWh;

c) stoc aferent categoriei de clienți finali noncasnici 8.768.453,678 MWh”, scrie în decizia ANRE.

Pentru iarna trecută, stocurile obligatorii de gaze, comunicate de ANRE, au fost de doar 18,65 milioane MWh, mai mici decât cele din acest an, pentru fiecare categorie de consum: 8,18 milioane pentru casnici, 3,46 milioane pentru centralele termice şi 7 milioane pentru clienţii non-casnici.

Acest nou ordin al ANRE consfinţeşte practic cantităţile ce trebuie stocate pentru această iarnă, estimate iniţial în mai, atunvci cânmd Autoritatea a publicat prima sa decizie referitoare la nivelul stocurilor pentru iarna ce vine.

Cine trebuie să stocheze cel mai mult

Companiile care trebuie să stocheze cel mai mult sunt cei doi mari furnizori, Engie şi E.On. Engie are o obligaţie de 6,28 milioane, iar E.On de 5,16 milioane. Urmează cei doi mari producători, Romgaz, cu 4 milioane MWh, şi Petrom, cu circa 3 milioane.

Gazul este produs, sau, după caz, cumpărat şi stocat în depozitele care sunt operate de Romgaz (şase depozite), de unde sunt extrase pentru a fi consumate în perioada iernii, atunci când consumul este mare. Furnizorii care au obligaţia de stocare trebuie să plătească tarif de înmagazinare, care este reglementat de ANRE.

Teoretic, cu cât stocurile sunt mai mari, cu atât securitatea energetică este mai mare în perioada de iarnă. România îşi produce singură la nivelul unui an circa 90% din consum, dar, în perioada de iarnă, când consumul creşte, producţia este insuficientă, şi reprezintă chiaar mai puţin de jumătate din consum, restul fiind acoperit de import şi de gazul extras din depozite.

Anul acesta însă, sistemul naţional de transport al gazelor şi-a arătat limitele. În condiţiile în care mai mulţi oficiali au cerut încă din toamnă o creştere a înmagazinării, iar unii operatori au spus că au înmagazinat chiar mai mult decât erau obligaţi, totuşi, în scurta perioadă foarte friguroasă din luna februarie a acestui an, Transgaz raporta riscuri ca sistemul de transport să intre în dezechilibru. Asta din cauza presiunii mici în contextul creşterii consumului. Chiar dacă, teoretic, se poate înmagazina mai mult, capacitatea de extracţie din depozite este limitată, oricât de mult gaz ar fi în depozitele actuale.

Pe de altă parte, înaintea valului de frig din februarie, a fost prea cald pentru data din calendar, iare atunci conductele Transgaz riscau să explodeze pentru că era prea mult gaz în ele, consumul fiind, evident, mai mic decât cel prognozat. Compania a cerut producătorilor să limiteze producţia curentă, în condiţiile în care o parte dintre furnizori au continuat să livreze pe baza contractelor încheiate în avans, mai ales din gazele înmagazinate, pentru că a ţine gazele în depozite costă, din cauza tarifului de înmagazinare perceput de Romgaz.