Ghid practic pentru „firma-fantomă”

Economica.net
10 04. 2016
panama_tax_haven_28247300

Acest text a fost publicat, iniţial, în 2007. Considerăm că este relevant în contextul actual al scurgerii de informaţii intitulată de presă Panama Papers.

Oricine poate avea propria firma offshore, intr-un paradis fiscal, spune avocatul Razvan Pasculescu, membru al Asociatiei Baroului American si asociat in cadrul companiei Protocol International Ltd. Societatea este o firma de avocatura din cadrul Katzman&Schindler, o companie israeliano-americana care ofera, cum ii place sa spuna, „servicii speciale juridice”. Pentru 4.000 de euro, un client poate deschide o companie offshore, bucurindu-se de reducerea taxelor, insa viitorul actionar este „la vedere”, putind fi identificat de oricine verifica registrul firmelor din tara respectiva. Pentru o suma de circa 7.000-8.000 de euro, clientul are o firma offshore in care actionarul este ascuns si unde exista actionari nominali persoane fizice si directori nominali, trecuti in actele publice, dar care sint simple paravane pentru adevaratul actionar.

Pentru 10.000-15.000 de euro, cel mai mare tarif, firma are si actionari nominali si directori nominali. Falsii actionari sint insa persoane juridice, iar la o verificare va rezulta ca acestia au sediile in alte paradisuri fiscale, unde sint tot astfel de actionari, pe sistemul „papusilor rusesti”. „Practic, cu 15.000 de euro se asigura, cum ne place sa spunem, camuflajul actionarului principal”, spune Razvan Pasculescu. Cea mai populara destinatie pentru romani este Cipru, care este membra a Uniunii Europene si in care impozitul este, in multe cazuri, chiar zero. „Inainte de aderare aveau un impozit de 4,25%. UE le-a impus sa-l creasca la 10% pentru aderare, au acceptat, dar au relaxat Codul fiscal de o asa maniera, incit ti se permite sa platesti impozit zero”, a precizat Pasculescu. Dupa infiintarea societatii, clientul poate alege, doar daca doreste, un contract de consultanta cu avocati din strainatate sau din Romania, in care intra ceea ce se numeste „offshore management”. Pretul variaza intre 1.000 si 3.000 de euro pe luna, in functie de nevoile clientului. Pentru tariful maxim, acesta beneficiaza, pe linga asigurarea intregului management, a problemelor juridice si a contabilitatii, si de un „birou virtual”, cu un numar de fax, e-mail si un numar de telefon fix, la care raspunde o secretara 24 de ore din 24. Infiintarea unei firme poate dura 24 de ore, alegind o varianta „ready-made”, o firma prefabricata, sau pina la 30 de zile in cazul in care clientul doreste un anumit nume. In anumite jurisdictii, precum Panama sau Gibraltar, pot fi inregistrate chiar firme cu nume neaose romanesti, cum ar fi „Popescu SRL”, dindu-se impresia de firma rezidenta in Romania.

Lumea le numeste, popular, „firme fantoma” sau „companii offshore”. Prima denumire este incorecta, pentru ca firmele exista si sint cit se poate de legale, asigura Pasculescu. A doua denumire este cea mai populara, insa in Romania nu exista o lege a „firmelor offshore”, acestea fiind societati deschise in strainatate dupa legislatia statului respectiv. Paradisurile fiscale sint alese din mai multe motive, principalul fiind anonimatul si siguranta veniturilor. Taxele platite de companie sint reduse cu mult, afacerea este transferata pe o entitate anonima, cu toate bunurile sale, ceea ce o protejeaza de neplaceri precum impartirea bunurilor dupa un divort, un faliment sau un sechestru asigurator. Conform Codului fiscal adoptat pe 1 ianuarie 2007, in caz de insolventa pot fi blocate inclusiv bunurile rudelor de gradul intii ale omului de afaceri, insa acestea platesc, in continuare, impozit pe ele, chiar daca nu le pot folosi. Un cont offshore nu este pe numele celui implicat, iar in Romania nu exista secretul bancar, ceea ce face ca toate tranzactiile sa fie la vedere. De aceea, oamenii de afaceri merg in Estonia, Lituania, Letonia, Liechtenstein, Cipru sau in Elvetia, unde, pe linga faptul ca nu raporteaza nimanui citi bani au in conturi sau ce fac cu acestia, au si acces la asa-numitele „tranzactii nocturne”, adica pot folosi banii 24 de ore din 24, ceea ce in majoritatea tarilor UE este imposibil, spune Pasculescu.

„Noi nu facem decit sa le punem la dispozitie vehiculul financiar. Ce fac clientii cu acesta, este treaba dinsilor. In fond, pentru asta platesc”, spune avocatul. Acesta a precizat ca Romania este cunoscuta drept o tara care ofera servicii de calitate in domeniu, fapt pentru care vin oameni din Rusia, Belgia, Olanda, Germania, Austria sau din Spania pentru a cauta aceste servicii.”

„Clientii aleg sa-si faca firme offshore si pentru alte motive, cum ar fi sa evite sa plateasca statului roman taxe auto. Spre exemplu, daca iti inmatriculezi masina in Vanuatu, numerele de inmatriculare, talonul si asigurarea vin prin posta. Nu mai platesti impozit, taxa de prima inmatriculare, taxa de inmatriculare, taxele RAR. Nu mai trebuie sa faci ITP periodic, fiind suficienta o hirtie de la un service autorizat din UE care sa certifice ca masina a fost verificata tehnic. Exista, in schimb, o taxa de 100 de dolari pe an pentru Vanuatu, in schimbul careia se elibereaza o vignieta care se ataseaza talonului pentru a demonstra inmatricularea in acel stat. „Prin noul Cod rutier de la 1 ianuarie 2007, nu mai esti obligat nici sa iesi din tara o data la citeva luni pentru a merge in statul in care este inregistrata masina”, spune Pasculescu. In plus, daca te prinde radarul, politia are o „mica” problema cu adresa pe care sa trimita amenda. In Vanuatu e putin probabil sa reuseasca.”

Acest articol a apărut iniţial în ziarul Cotidianul, în noiembrie 2007.

Pe tema Panama Papers puteţi citi şi:

Roşia Montană şi privatizările Rafo şi Alro apar în „Panama Papers” – Rise Project

Scandalul Panama Papers – Fabrica de firme: Secretele financiare ale elitelor mondiale

Panama Papers: Messi şi Platini, în centrul unei investigaţii privind conturi ascunse

Fiscul australian anchetează sute de posibile cazuri de evaziune fiscală dezvăluite în Panama Papers