Grecia ar putea construi un al doilea terminal plutitor de LNG. Dacă chiar se opresc toate gazele rusești, cererea Europei de Est va fi satisfăcută cu tot mai mult LNG din SUA

Adaugă-ne ca sursă preferată

Într-un context în care mobilizarea SUA pentru Coridorul Vertical pare să dea rezultate și în care cresc presiunile asupra Comisiei Europene (chiar și pentru subvenționarea unor astfel de infrastructuri), se intensifică discuțiile pentru realizarea unui al doilea terminal FSRU în Grecia, cu sprijin american, scrie presa de spcialitate din Grecia.

Mai multe detalii despre perspectiva semnării de noi contracte de achiziție de LNG american vor fi aflate după un mini-summit care va avea loc la 24 februarie la Washington, unde este așteptată cu o puternică prezență europeană – posibil chiar a comisarului pentru energie Dan Jørgensen, pe lângă șefii DG Ener.

Deja, compania Gastrade are discuții cu două instituții de credit americane: banca de dezvoltare DFC și agenția oficială americană de credite la export Export-Import Bank of the United States), US EXIM, după cum a declarat CEO-ul Gastrade, Kostas Sifnaios, cu condiția „finalizării” unei serii de noi acorduri de achiziție LNG pe 15 ani cu viitorii utilizatori din Europa

Dacă Gastrade va lua decizia de investiție pentru terminalul de 650 milioane euro până în primul trimestru din 2027, acesta ar putea deveni operațional în 2028, a estimat el.

Europa de Est ar avea nevoie de 35 miliarde de metri cubi de gaze pe an

Pentru ca o investiție de o asemenea amploare să aibă sens economic și să poată fi finanțată, condiția de bază este încetarea definitivă a importurilor de gaz rusesc, lucru care, potrivit regulamentului european, se va întâmpla din noiembrie 2027, pentru toate volumele.

Potrivit managerului Gastrade, estimările asociației operatorilor sistemelor de transport din UE, ENTSO-G, arată că în următorii ani vor fi nevoie în Europa de Sud-Est de aproximativ 35 miliarde metri cubi (bcm), atât din cauza opririi importurilor rusești, cât și a dezvoltării economice a regiunii.

Cifra finală ar rezulta din următoarele:

• un deficit de 15–16 bcm va apărea din oprirea fluxurilor de gaz rusesc în regiune.
• vor fi necesare volume de aproximativ 17 bcm din cauza creșterii economice a țărilor din zonă până la sfârșitul deceniului.

Din aceste cantități, 7–8 bcm sunt așteptate de la zăcământul Neptun Deep (România), reducând deficitul la circa 25 bcm. O parte din necesar va fi acoperită prin livrări suplimentare din Azerbaidjan prin Coridorul Sudic (TANAP–Trans Adriatic Pipeline), însă o mare parte a deficitului va trebui acoperită prin importuri LNG.

Exporturi suplimentare prin Grecia

Dacă va fi construit încă un FSRU în Marea Egee, pe lângă unitatea de la Alexandropolis, recent pusă în operare, Grecia ar putea exporta suplimentar 5–6 bcm către regiune, adică o parte importantă din volumele menționate.

În caz contrar, dacă Grecia va continua să aibă doar cele două terminale (Revithoussa și Alexandropolis), nu va putea beneficia de această nouă oportunitate de piață. Capacitatea lor va fi utilizată inevitabil pentru acoperirea cererii interne după încetarea importurilor de gaz rusesc.

Într-o țară cu un consum anual de 7 bcm,, scăzând 1 bcm de gaz azer importat prin TAP, restul de 6 bcm ar trebui să fie LNG. În acest scenariu, cele două terminale existente ar putea trimite către Coridorul Vertical doar 2 bcm pe an, ceea ce limitează capacitatea de export.

În schimb, existența a două FSRU în Marea Egee ar putea acoperi, potrivit Gastrade, o treime din necesarul de aprovizionare pe termen mediu al regiunii prin Coridorul Vertical, prin contracte nu doar cu țările aflate pe traseu, ci și cu companii de stat din țări vecine precum Ungaria și Slovacia, care depind acum în prezent aproape complet de gazul rusesc.

O eventuală nouă investiție a Gastrade într-un nou FSRU-ul din zona Tracia ar genera și sinergii operaționale. De exemplu, atunci când o navă nu ar putea fi deservită de un terminal (din cauza indisponibilității sau a condițiilor meteo), ar putea fi redirecționată către celălalt, aflat la doar câteva mile marine distanță.

Prin utilizarea combinată a celor două FSRU, Grecia ar putea primi 50–60 de încărcături anual cu gaze care vor fi trimise către Europa de Sud-Est, echivalentul a circa 2 miliarde de dolari pe an, potrivit lui Sifnaios.

Pe durata de 15 ani – perioada estimată pentru aceste noi contracte – valoarea totală ar ajunge la 30 miliarde de dolari, nivel care ar face viabilă investiția într-un al doilea FSRU.

Rezumatând motivele care cresc probabilitatea realizării celui de-al doilea FSRU, oficialul a menționat, pe lângă sinergiile dintre cele două proiecte, încă trei factori: determinarea Europei de a opri fluxurile de gaz rusesc din noiembrie 2027, discuțiile la nivelul Comisiei Europene privind finanțarea unor proiecte speciale și posibila schimbare a poziției Bruxelles-ului în privința depășirii obstacolelor de reglementare și a altor bariere ale Coridorului Vertical.