Holzindustrie Schweighofer, obiectul protestelor contra defrişărilor, au ajuns să ruleze mai mulţi bani ca Romsilva

Adaugă-ne ca sursă preferată

Cantonul stă mărturie epocii de aur a industriei lemnului din România. Exploa­tarea pădurii a dus în urmă cu peste 100 de ani la dezvoltarea unor oraşe precum Buş­teni şi Azuga. Fabricile şi calea ferată des­chise acolo pentru exploatare au dat de lucru şi în alte părţi ale ţării.  Dar preţul au fost defrişările sălbatice. În 30 de ani de ex­ploa­tare intensă fondul forestier s-a epuizat, iar industria lemnului s-a retras încet-încet. Pădurile au crescut înapoi. Lu­cru­rile acestea s-au întâmplat acum un secol, când omul încă lupta să „îmblân­zească” natura în folosul lui.
Însă în ultimul deceniu industria tăie­to­rilor de lemne a reînviat şi a ajuns o afacere de miliarde de euro. Pentru a se reda am­ploa­rea defrişărilor, este suficient un sim­plu calcul. După datele statistice oficiale, su­prafaţa de pădure tăiată la ras (adică supra­faţa de pe care s-a recoltat în tota­litate masa lemnoasă) între 2007 şi 2013 este mai mare decât suprafaţa Bu­cureş­tiu­lui. Calculul nu include alte tipuri de tăieri. Unei păduri cu arbori specifici Ro­mâniei îi ia mai mult de 30 de ani pentru a ajunge la ma­turitate.

Din businessul cu pădurile României se „înfruptă“ peste 11.300 de companii, iar la capătul lanţului trofic se află companii străine. Trei firme austriece, Holzindustrie Schweighofer, Kronspan şi Egger, sunt ju­că­torii dominanţi, cei mai mari consumatori de lemn. Nu taie, doar consumă.

Schweighofer, cea mai mare, a avut un profit de aproape 100 de milioane de euro în 2013, anul celor mai recente date oferite de Ministerul Finanşelor, la afaceri de 470 milioane de euro. Echipa de trei austriacă face în total afaceri de un miliard de euro.

Mai multe pe ZF.RO