Iarna demografică e aici: vom avea taxe mai mari pe vicii, mai mulţi medici geriatri şi mai mulţi ani de muncă pentru bătrâni

19 12. 2014
639538_jendea_gente_foto610x342_16039400

Ponderea populaţiei care are cel puţin 65 de ani în totalul populaţiei se va dubla, de la 15% la 30%, până în anul 2060, şi va pune presiune puternică pe costurile aferente pensiilor, serviciilor medicale şi serviciilor de îngrijire de lungă durată. Mai mult, ponderea segmentului populaţiei cu vârstă de muncă (20-60 de ani) în totalul populaţiei va scădea cu 30% până în anul 2060 şi va fi una dintre cele mai accentuate scăderi din UE.

În acest context, Ministerul Muncii a elaborat şi a pus, azi, în dezbatere publică proiectul Strategiei Naţionale privind Persoanele Vârstnice şi Îmbătrânirea Activă 2014 – 2020.
Strategia a fost realizată de experţii Ministerului Muncii împreună cu specialişti ai Băncii Mondiale, în acord cu agenda politicii de îmbătrânire activă în România.

Cum vor autorităţile să facă faţă bolilor specifice populaţiei îmbătrânite

  • Prin creşterea numărului de medici specializaţi în geriatrie;
    Prin revizuirea politicilor farmaceutice, cu focalizare pe furnizarea de servicii de sănătate pentru populaţia vârstnică;
    Prin dezvoltarea, finanţarea şi implementarea de servicii comunitare şi de îngrijire la domiciliu pentru pacienţii cu grad mare de dependenţă, cu afecţiuni cronice (ventilaţie la domiciliu, pompe de nutriţie etc.);

Autorităţile vor continua să crească taxele pe vicii cu care vor să finanţeze programe de sănătate publică dedicate vârstnicilor şi programele de îmbătrânire activă.

Populaţia îmbătrânită, condamnată la muncă

România şi-a asumat o rată de ocupare a forţei de muncă în cadrul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 20-64 de ani de 70%, până în anul 2020. Acest obiectiv a fost stabilit în context european, în Strategia Europa 2020.
În trimestrul III din anul 2014, Institutul Naţional de Statistică a măsurat o rată de ocupare a segmentului de populaţie antemenţionat de 67,2%.

Pentru a atinge obiectivul asumat în faţa Europei, România trebuie să crească vârsta de pensionare.

Iată măsurile asumate de Guvern ca să menţină cât mai mult timp angajatul vârstnic la muncă

Accelerarea creşterii vârstei obligatorii de pensionare pentru femei, la o creştere de patru luni pe an;

Analizarea variantei de scădere a cotelor de asigurare socială plătite de lucrători și de angajatorii acestora, după îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru pensionare;

Introducerea unei reduceri corecte din punct de vedere actuarial a pensiilor, în cazul celor care se pensionează anticipat, după ce aceştia ajung la vârsta legală de pensionare;

Oferirea unei opţiuni de pensionare parţială celor care întrunesc condiţiile de eligibilitate pentru pensionare, cu o creştere corectă din punct de vedere actuarial a pensiilor după pensionarea completă;

Abrogarea prevederii din legislaţia muncii prin care contractul de muncă se desface automat când o persoană ajunge la vârsta legală de pensionare;

Revizuirea condiţiilor minime de eligibilitate pentru pensionare pentru cei cu contribuţii sporadice la asigurările sociale (de exemplu, pentru pensionarii de invaliditate cu densităţi reduse ale contribuţiilor);

Solicitarea scăderii costului acoperirii din sistemul de pensii, pentru ca sistemul de asistenţă socială să fie inclus în orice proiecţie fiscală a sistemului de pensii, depusă la Ministerul Finanţelor Publice, pentru planificare financiară.

Lege va proteja angajaţii în vârstă din calea concedierii

Guvernul va institui obligativitatea ca lucrătorii în vârstă din întreprinderile mijlocii şi mari să nu fie discriminaţi negativ la concedierile colective, astfel încât structura pe vârste a angajaţilor concediaţi şi pensionaţi să nu difere substanţial de structura generală pe vârste a forţei de muncă;

Introducerea monitorizării şi planificării centralizate a forţei de muncă din serviciile publice, pe baza unor caracteristici relevante, printre care se numără şi vârsta;

Consilierea angajaţilor care vor să pensioneze în viitorul apropiat;

Revizuirea programului premium pentru fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prin implementarea sistemului bonus-malus pentru recompensarea angajatorilor care fac îmbunătățiri aprobate ale locului de muncă, pentru a preveni bolile şi accidentele, adaptarea locurilor de muncă pentru lucrătorii cu dizabilităţi şi cei vârstnici.

Programe prin care angajaţii în vârstă vor dobândi abilităţi valorizate pe piaţa muncii

Extinderea programelor de îmbunătăţire a abilităţilor angajaţilor vârstnici;

Statul va oferi oportunităţi de învăţare pentru persoanele vârstnice, în principal despre tehnologiile IT, cunoştinţe în domeniul sănătăţii şi finanţe personale;

Valorificarea cunoştinţelor şi abilităţilor lucrătorilor vârstnici, prin programe de mentorat şi prin echipe cu vârste eterogene în sectorul public;

Cum vrea statul să limiteze abuzurile la care sunt supuşi angajaţii vârstnici

Îmbunătăţirea legislaţiei privind abuzurile asupra persoanelor vârstnice, recunoaşterea dreptului la protecţia legală şi aprobarea furnizării de resurse financiare publice pentru identificarea victimelor abuzului şi pentru furnizarea serviciilor sociale necesare acestora se numără printre măsurile asumate de Guvern pentru următorii cinci ani;

Dezvoltarea curriculumului privind prevenirea, detectarea şi rezolvarea cazurilor de abuzuri asupra persoanelor vârstnice, şi aprobarea pregătirii formale privind abuzurile asupra persoanelor vârstnice pentru profesioniști, personalul auxiliar şi studenți în toate domeniile relevante, inclusiv lucrătorii din domeniul sănătăţii, profesioniştii din instituţiile de aplicare a legii, asistenţii sociali;

Oferirea suportului unei linii telefonice sociale de ajutor în caz de urgenţe, cu funcţionare 24 de ore din 24, pentru consiliere şi asistenţă psihologică.

Unde suntem acum: profilul demografic al României îmbătrânite

Ponderea populaţiei cu vârsta mai mare sau egală cu 65 de ani în totalul populaţiei se va dubla, de la 15% la 30%, până în anul 2060, şi va pune presiune puternică pe costurilor aferente pensiilor, serviciilor medicale şi serviciilor de îngrijire de lungă durată.
Corelativ, ponderea segmentului populaţiei cu vârstă de muncă (20-60 de ani) în totalul populaţiei va scădea cu 30% până în anul 2060, şi va fi una dintre cele mai accentuate scăderi din UE.

Aceste tendinţe sunt coroborate cu un număr mic de romi care muncesc şi cu fenomenul de emigrarea accentuată care a generat o scădere cu circa 20% a numărului de persoane cu vârste cuprinse între 25 şi 30 de ani în totalul populaţiei rezidente a României, în ultimul deceniu.

Tendinţele antemenţionate sunt chiar mai pronunţate în zonele rurale, unde numărul de persoane vârstnice raportat la o persoană în vârstă de muncă poate fi cu până la de 2,5 ori mai mare decât în zonele urbane, spun autorii Strategiei naţionale pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice.

Scăderea segmentului de populaţie care contribuie la producţia economică şi creşterea segmentului de populaţie vârstnică vor determina creştere mai mică a venitului pe cap de locuitor, pe de o parte, şi, pe de alta, vor genera creşterea semnificativă a cererii de personal în servicii de sănătate şi asistenţă pentru vârstnici, care nu va putea fi acoperită, mai ales în localităţile izolate, se explică în Strategie.

Până în 2055 vom avea 100 de vârstnici la suta de persoane apte de muncă

Raportul de dependenţă demografică este definit ca numărul de persoane cu vârsta egală sau mai mare de 65 de ani la fiecare 100 de locuitori cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani.

Raportul de dependenţă demografică a fost relativ stabil şi s-a situat la o medie de aproximativ 75, între anii 1950 şi 1990.
Între 1990 şi 2010, acest raport a scăzut la 55 (adică 55 de persoane care au cel puţin 65 de ani la 100 de locuitori), datorită decreţeilor care au intrat pe piaţa muncii.
În 2015, analiştii estimează că acest raport va creşte nesemnificativ faţă de 2010.

Din 2015 însă, tendinţa raportului de dependenţă demografică se inversează sever şi va ajunge la 100 până în anul 2055, spun autorii Strategiei naţionale pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice.

De ce creşte necontenit raportul de dependenţă demografică

Scăderea continuă a ratei de fertilitate începând din anii ’70, care s-a accelerat în anii ’90; fluxurile puternice de migraţie înregistrate în ultimul deceniu; creşterea speranţei de viaţă – toate acestea influenţează semnificativ raportul de dependenţă demografică.
Deşi numărul total al populaţiei active va scădea în următorii ani, procentul persoanelor active de etnie roma din România va creşte.
Potrivit estimărilor acestei etnii, între 6% şi 20% dintre tinerii din România sunt de etnie romă în 2015.
În prezent, acest grup minoritar se confruntă cu o slabă participare pe piaţa muncii care, în cazul în care va continua, va duce la o scădere şi mai accelerată a numărului total al angajaţilor decât o arată prognozele demografice.

Românii trăiesc mai mult, dar mai prost

Profilul epidemiologic al României, exceptându-l pe cel al populaţiei rome, e caracterizat pintr-un procent în creştere al bolilor cardiovasculare (boli de inimă şi atac cerebral), cancere şi afecţiuni care apar din cauze externe, inclusiv violenţă şi vătămări.
Creşterea numărului de persoane obeze şi supraponderale sporeşte presiunea pe costurile aferente serviciilor de sănătate.

Cele mai frecvente boli netransmisibile, inclusiv bolile cardiovasculare, cancer, boli respiratorii şi diabetul reprezintă împreună 86% din mortalitatea totală în România.

Anchetele UE – Statistics on Income and living Conditions arată că, deşi speranţa de viaţă la naştere a crescut, speranţa de viaţă sănătoasă a scăzut în România, în timp ce în statele UE25 a crescut!

Speranţa de viaţă sănătoasă la românii care au 65 de ani a scăzut între anii 2007-2010 mai mult la femei decât la bărbaţi.
Concret, speranţa de viaţă sănătoasă la vârsta de 65 de ani a scăzut la femei de la 7,8 ani, în medie, la 5 ani, în vreme ce la bărbaţi a scăzut de la 7,7 ani, în medie, la 5,9 ani.
După 65 de ani, româncele trăiesc circa 5 ani fără afecţiuni care pot determina limitarea activităţii, încă 7,5 ani cu limitare moderată şi încă 4,8 ani cu limitarea severă a activităţii.
Bărbaţii de 65 de ani petrec, în medie, 5,9 ani fără afecţiuni care conduc la limitarea activităţii, 5,6 ani – cu limitare moderată, respectiv 2,5 ani de viaţă – cu limitare severă a activităţii.

Citeşte, pe larg, în ECONOMICA.NET despre profilul epidemiologic al României

Scăderea speranţei de viaţă sănătoasă după vârsta de 65 de ani va determina o cerere semnificativă pe piaţă de medici geriatri, medici de familie şi medici neurologi care să gestioneze demenţele.

Populaţia romă din România are un profil epidemiologic diferit, cu o speranţă de viaţă mai scăzută şi cu o rată crescută de boli infecţioase şi cronice.