ÎCCJ a trimis spre rejudecare un litigiu dintre BCR şi un grup de clienţi. Banca câştigase în apel

10 06. 2014
ciocan_judecator_83274200_96124100_66086600_05452200_71664200

ÎCCJ a casat sentinţa Curţii de Apel Bucureşti într-unul dintre procesele de grup pe care clienţi ai BCR le-au intentat băncii.

200 de clienţi au dat în judecată banca în 2010 şi au cerut ca instanţa să declare ca abuzivă clauza prin care este definită dobânda şi mai multe clauze referitoare la comisioane din contractele de credit semnate înainte de 2009.

Grupul, reprezentat de avocatul Gheorghe Piperea, a câştigat în ceea ce priveşte comisioanele, la Tribunalul Bucureşti, însă a pierdut la Curtea de Apel, când instanţa a admis apelul BCR, reprezentată de avocaţii de Ana Diculescu Şova, de la NNDKP. Instanţa a decis că clienţii datorează băncii cheltuieli de judecată de 247.000 de lei.

La instanţa următoare, ÎCCJ, clienţii au cerut fie admiterea recursului şi eliminarea dobânzii de referinţă variabile din contract şi a comisioanelor, fie trimiterea spre rejudecare a dosarului la Curtea de Apel. Printre motivele invocate de avocatul acestora se numără acelea că instanţa de apel ar fi judecat pe altă lege – în loc de 193/2000 privind clauzele abuzive, pe OUG 50/2010 privind contractele de credit, şi că nu ar fi înţeles natura cauzei. Judecătorii de la Curte de Apel ar fi înţeles greşit că sunt negociate contractele de credit doar pentru motivul că există marje fixe diferite. Apoi, a mai susţinut Piperea, preşedintele completului, Ruxandra Monica Duţă, ar fi fost într-o stare de incompatibilitate, din moment ce era beneficiara unui credit de la BCR, şi ar fi trebuit să se recuze.

Faza de judecată apel-recurs a durat aproape doi ani şi jumătate.

ÎCCJ s-ar putea pronunţa şi în alt litigiu similar dintre BCR şi un grup de clienţi nemulţumiţi în această săptămână. Şi în cazul acestui litigiu acţiunea clienţilor a fost respinsă de Curte de Apel, iar din complet a făcut parte tot judecătorul Duţă.

Mai multe instanţe din România au constatat că felul în care BCR a definit dobânda contractuală nu este în regulă. În contratele prin care clienţii s-au angajat să plătească rate timp de 20-30 de ani, dobânda curentă este definită în funcţie de „dobânda de referinţă variabilă (DRV) se afişează la sediile BCR” şi se adaugă la o marjă de 1-2%. Dintre instanţele care au dat dreptate clienţilor, cele mai multe au ales să identifice DRV cu Euribor, însă există şi exemple în care instanţa a lăsat, practic, contractul fără dobândă.