Important pentru firmele din România! Se schimbă legea insolvenței: Perioadă mai scurtă până la lichidare, sancțiuni pentru administratorii care au dus firmele spre insolvență și pentru cei care încurcă procedura

Guvernul vrea să reducă perioada în care o firmă poate sta în insolvență până să iasă din această stare sau să se ducă spre lichidare, dar și să responsabilizeze administratorii firmelor insolvente, inclusiv prin sancțiuni noi, cum ar fi interdicția de mai deschide o altă firmă pe o perioadă de 5 ani. De asemenea, statul încearcă, inclusiv la propunerea specialiștilor în domeniu, să dinamizeze recuperarea creanțelor. Redăm, mai jos, principalele modificări propuse într-un proiect de OUG conceput de Guvern.

1. Reducerea duratei procedurii insolvenței, prin măsuri concrete, cu efect imediat:

a) verificarea periodică de către administratorul judiciar a stării financiare a debitorului, pentru a propune, de îndată, dacă este cazul, intrarea în faliment, în perioada de observație sau pe durata executării planului – art. 58 alin. (1) lit. b1), art. 97 alin. 31; art. 144 alin. (21);
b) valorificarea bunurilor prin licitație publică potrivit Codului de procedură civilă, dacă vânzarea potrivit regulamentului de vânzare stabilit de creditori nu conduce la vânzarea bunului într-un termen de 12 luni – art. 156 alin. (2);
c) închiderea procedurii insolvenței odată cu constatarea de către judecătorul-sindic a îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, chiar dacă există una sau mai multe creanțe curente care nu sunt certe, în cazul în care cuantumul cumulat al acestora nu este de natură a determina o stare de dificultate financiară sau de a genera iminența insolvenței ori de a afecta viabilitatea întreprinderii debitorului (caz în care dosarele asociate sunt trimise spre soluționare instanței competente potrivit dreptului comun) – art. 175 alin. (11)-(12);
d) dezvoltarea și operaționalizarea în regim prioritar a unei platforme informatice pentru desemnarea aleatorie a administratorului /lichidatorului judiciar de către judecătorul-sindic;
e) completarea atribuțiilor practicienilor în insolvență, pentru a încuraja închiderea rapidă și cât mai eficientă a procedurilor de insolventa;

2. Consolidarea regimului răspunderii administratorilor pentru aducerea societății în stare de insolvență:

a) cerințe mai stricte de elaborare a raportului de evaluare a stării debitorului şi a cauzelor ce au condus la insolvență, pentru a facilita creditorului fiscal fundamentarea şi declanșarea acțiunii în răspundere a administratorilor – art. 97;
b) acțiunea în răspundere nu mai vizează doar administratorii formali, ci şi administratorii de facto (care impun decizia financiară şi operațională a societății) – art. 169 alin. (1);
c) interdicție de a fonda societăți pe o perioadă de 5 ani, ca efect al hotărârii de atragere a răspunderii, interdicție care se înregistrează în registrul comerțului, informația fiind astfel accesibilă publicului – art. 169 alin. (10) lit. b);
d) extinderea interdicției ocupării funcției de administrare/conducere şi la administratorul de facto – art. 169 alin. (10) lit. a);
e) administratorul şi administratorul de facto împotriva cărora s-a introdus o acțiune în atragerea răspunderii nu pot avea calitatea de administrator special în procedura insolvenței (art. 971);
f) reglementarea unui caz distinct de atragere a răspunderii: vânzarea bunurilor ca ansamblu independent către afiliați în frauda creditorilor – art. 169 alin. (1) lit. e1);
g) instituirea unei prezumții potrivit căreia nedepunerea situațiilor financiare şi a declarațiilor fiscale prezumă, până la proba contrară, neținerea conform legii a contabilității – art. 169 alin. (1) lit. d);

3. Creșterea gradului de recuperare a creanțelor, inclusiv a impozitelor și taxelor în procesul de insolvență:

a) asigurarea unui nivel mai înalt de transparență a procedurii in raport cu creditorii, cu scopul de a facilita exercitarea remediilor procesuale împotriva practicilor de manipulare a votului și a tendințelor de tergiversare a procedurii;
b) justificarea, prin prezentarea motivelor temeinice si circumstantelor exceptionale, pentru prioritizarea platii anumitor creante curente, ca exceptie de la principiul, instituit deja, al platii creantelor curente potrivit scadentei; – art. 133 alin. (4);
c) notificarea creditorului fiscal în legătură cu intenția de deschidere a procedurii se va face de către debitor cu 15 zile înainte de depunerea cererii, precum și de către creditor – art. 66 alin. (11);
d) comunicarea electronică a rapoartelor și planului de reorganizare către toți creditorii care solicită – art. 59 alin. (2);
e) rapoarte actualizate mai detaliate ale administratorului judiciar/lichidatorului judiciar – art. 97;
f) includerea de informații suplimentare în tabelul creanțelor – art. 5 pct. 69, art. 110 alin. (2);
g) clarificarea obligațiilor administratorului concordatar în elaborarea listei creanțelor în concordat – art. 19 alin. (1);
h) modificarea regimului onorariilor practicienilor în insolvență pentru asocierea onorariului de succes cu reușita planului de reorganizare si/sau cu un nivel ridicat de recuperare a creanțelor.

4. Prevenirea practicilor de deturnare, de către debitor, a procedurii insolvenței de la finalitățile și principiile instituite de lege, prin:

a) definirea conceptului de persoane strâns legate de debitor (closely related parties, persoane afiliate), în acord cu Propunerea de Directiva privind insolventa și cu luarea în considerare a definițiilor existente în legislația fiscala și în legislația în materia prevenirii spălării banilor – art. 5 pct. 422;
b) număr limitat de creditori afiliați în comitetul creditorilor (1/7) și verificarea de către judecătorul-sindic a respectării condițiilor de desemnare – art. 45 alin. (1) lit. f1; art. 50 alin.(51);
c) cerințe stricte pentru vânzarea bunurilor ca ansamblu independent către persoane strâns legate de debitor și autorizarea de către judecătorul-sindic a acestui tip de valorificarea a bunurilor debitorului – art. 1541.