Importurile de gaze au fost, în iunie, de 360 de ori mai mari decât acum un an

Începutul verii este o perioadă în care în mod tradițional România nu importă gaze, asigurându-și necesarul pentru consum din producția internă-este al patrulea producător de gaze din Europa. Spre exemplu, acum un an, în iunie 2018, importurile erau de doar 4.061 MWh, potrivit datelor ANRE, adică 0,07% din consum.

În acest an însă, situația s-a schimbat. După importuri mari în perioada primăverii, situația s-a repetat și în prima lună de vară. Conform ANRE, importurile de gaze au fost, în iunie 2019, de 1.479.598 MWh de gaze, deci de circa 368 de ori mai mari, cantitativ, decât în aceeași lună din 2018.

Importurile reprezintă gaz rusesc, dar care a intrat în țară preponderent prin ruta ungară.

Pentru consumatorii finali nu este neapărat o veste rea, cel puțin pentru moment.. În ultimul timp, gazul de import a fost mai ieftin decât cel al gazului indigen din piața concurențială de la noi, profund distorsionată de prevederile OUG 114/2018. Astfel, dacă anul trecut importul acela insignifiant s-a făcut la un preț mediu de 88,57 lei/MWh, în acest an importurile acestea mari s-au făcut la un preț mediu de 82,08 lei, deci cu aproape 8% mai mic. Or, potrivit statisticilor BRM (nu sunt relevante 100%, pentru că volumele tranzacționate aici nu acoperă nici pe departe toată piața), prețul mediu de tranzacționare a gazului intern a fost, în iunie, de 101,24 lei, identic cu cel din luna mai.

Dincolo de asta însă, rămân aceste importuri uriașe față de ce eram obișnuiți în această perioadă, care, pe măsură ce a venit vara nu scad, așa cum era firesc, ci cresc- cu o lună înainte, în mai 2019, s-au importat doar 1.185.490 MWh de gaze, deci în iunie creșterea lunară a fost de 25%.

Cauzele: OUG 114, producția mai mică și creșterea înmagazinării

OUG 114 a bulversat piaţa de gaze, obligând cei doi mari producători, Petrom şi Romgaz, să vândă la preţ plafonat, de 68 de lei/MWh, gazele pentru consumul populaţiei şi al producătorilor de energie termică, la fel şi gazul pe care sunt obligate să îl înmagazineze. Ca atare, cantitatea de gaze pusă pe piaţă începând din luna mai a fost mai mică, iar preţurile pe piaţa liberă au crescut pentru gazul românesc.

În plus, furnizorii de gaze naturale trebuie să aibă stocuri cumulate de gaze de 23,5 milioane MWh, în acest an. Stocul este cu circa 10% mai mare decât cel pentru iarna trecută, 2018-2019. Şi anul trecut, stocurile stabilite de ANRE au fost mai mari cu 14% faţă de iarna 2017-2018. Deci este nevoie de mai mult gaz înmagazinat și, cum cel românesc pare a fi mai puțin disponibil, se înmagazinează mai mult din import. Am putea spune că există o parte relativ bună a acestei situaţii: înmagazinarea se face acum la preţuri bune pentru consumatori și, cum obligaţiile de înmagazinare au crescut de la an la an, am putea crede că iarna vom avea un grad mai mare de independenţă

Producția internă de gaze este în declin, iar scăderea de la Petrom, al doilea mare producător nu pare a putea fi compensată de creșterea de la Romgaz, liderul pieței. La Petrom, în primul semestru al anului scăderea producției a fost de 8%,  iar la Romgaz aceasta a crescut cu doar 2,3%.