Inflația, o categorie ce nu prea poate fi estimată, iar dacă țara e condusă de ciolaci, dezastrul e după următorul colț

În perioada mai 2025-mai 2025 prețul alimentelor a urcat cu peste 48%, cel al mărfurilor nealimentare cu 44% iar prețul serviciilor cu 43%, arată datele Institutului Național de Statistică. Asta a făcut ca din 4 categorii sociale (salariați, șomeri, pensionari și agricultori) ale căror cheltuieli le monitorizează Statistica, doar una- salariații- și-au permis cheltuieli mai mari la alimente. Dar și ei au cheltuit mai puțin cu diversele servicii la care apelau, al căror punea presiune pe bugetele și așa încordate.

Pensionarii au cheltuit însă mai mult cu medicamentele și cu plata serviciilor, mai arată datele INS.

Inflația, un fenomen economic adesea abstract, se simte puternic în buzunarele și pe mesele fiecăruia dintre noi, iar scumpirile din România, măsurate prin Indicele Armonizat al Preturilor de consum, sunt cele mai mari la nivel european.

Creșterile de peste 48% la alimente, 44% la mărfurile nealimentare și 43% la servicii în doar cinci ani nu este doar o statistică, ci o oglindă a dificultăților economice cu care se confruntă majoritatea gospodăriilor.

„Discuţiile legate de faptul că e cea mai mare din Europa….este, dar problema majoră este deficitul public. Cum îl corectăm, cât de repede îl corectăm, câtă credibilitate avem. Să ai un deficit public de 9% şi o inflaţie de 4% nu este deloc – în ceea ce priveşte inflaţia- o chestiune care nu se poate explica. Avem componenta pe care conduce şi o urmăreşte Banca Naţională în scădere, CORE 2 ajustat. Noi va trebui să drămuim foarte atent cât de mult strângem cererea agregată ca să reducem CORE2 ajustat şi dacă alte componente de inflaţie vor creşte pentru că drămuirea cererii agregat se duce şi în încetinire de creştere economică şi avem deja o încetinire de creştere economică”, a explicat Mugur Isărescu la prezentarea raportului privind inflația.

Deficitele bugetare constituie o importantă sursă de inflaţie, spune și profesorul Silviu Cerna, fost membru al boardului BNR.

Cine plătește nota?

Aceste creșteri de peste 40-45% ale prețurilor nu sunt simple numere; ele se traduc în alegeri dificile la supermarket, amânarea unor investiții necesare sau, în cel mai rău caz, renunțarea completă la anumite produse și servicii.

Analiza INS pe categorii sociale (salariați, șomeri, pensionari și agricultori) dezvăluie o realitate dură a inegalității impactului inflației. Dintre cele patru categorii monitorizate, doar salariații și-au permis cheltuieli mai mari la alimente. Această constatare subliniază importanța unui venit stabil și a ajustărilor salariale, chiar și parțiale, în fața creșterii prețurilor.

În schimb, șomerii, pensionarii și agricultorii, categorii adesea cu venituri fixe sau fluctuante și, de multe ori, la limita subzistenței, au fost forțați să strângă cureaua și mai mult. Pentru ei, o creștere de aproape 50% la alimente poate însemna o reducere drastică a cantității sau calității hranei consumate, cu implicații directe asupra sănătății și bunăstării.

Chiar și în cazul salariaților, vestea nu este în întregime pozitivă. Deși au cheltuit mai mult pe alimente, au tăiat din cheltuielile pentru diverse servicii. Acest lucru sugerează că, deși au reușit să mențină un nivel decent de consum alimentar, au fost nevoiți să renunțe la alte aspecte ale vieții cotidiene care le puneau presiune pe bugetele deja tensionate. Vacanțe, ieșiri în oraș, servicii de înfrumusețare sau reparații casnice pot fi doar câteva exemple de cheltuieli la care s-a renunțat.

Inflația reprezintă de fapt Marea necunoscută a băncilor centrale.

De multe ori, aceste bănci centrale conduc în orb bătălia cu inflația. Daniel Tarullo,fost membru al boardului FED, într-un mesaj transmis către Brookings Institution în octombrie 2017 (după ce demisionase) admitea că nu există o teorie a dinamicii inflației care să funcționeze suficient de bine pentru a putea fi utilizată în timp real de politica monetară.

Imaginați-vă Banca Centrală ca pe un bucătar care stă cu mâna pe butonul care reglează nivelul flăcării gazului de sub oală. Dacă economia nu reacționează, bucătarul face flacăra mai mare. Dacă economia dă în clocot, dă flacăra la mai mic. Numai că apare și aici o problemă: în oală ai și carne și cartofi și ceapă. Unele fierb mai repede decât altele iar o flacără mică (sau mare) le ajută pe unele dar le face praf pe altele. Exact ca în domeniul prețurilor. Prețurile nu se mișcă la unison!

În plus, inflația e resimțită diferit de fiecare dintre noi. Pentru o pensionară, inflația resimțită e mai mare decât cea oficială, în vreme ce pentru cei cu venituri mari, inflația resimțită e mai mică. Depinde de care parte a ușii te afli, cum ar spune cineva.

Vorbim despre inflație ca despre un număr unic care se aplică întregii economii. Dar fiecare dintre noi resimte altfel creșterile de prețuri, din simplul motiv că fiecare cheltuim banii pe lucruri diferite. Prețul țigărilor este foarte important pentru fumători; prețul scutecelor îi afectează mai ales pe cei care au copii mici, iar prețul benzinei reprezintă un cost semnificativ pentru un locuitor din Voluntari care face zilnic naveta în Capitală.