Italia a plătit 3,4 mld. dolari către Morgan Stanley pentru a anula contracte încheiate în anii ’90

Trezoreria italiană a constatat că ar scăpa mai ieftin plătind cele 3,4 miliarde de dolari pentru a anula aceste tranzacţii decât să continue să le rostogolească în speranţa că şi-ar putea recupera pierderile, a declarat o sursă apropiată situaţiei.

Costul ieşirii din contractele respective este echivalentul a jumătate din suma cu care guvernul italian speră să-şi suplimenteze în acest an veniturile prin majorarea TVA.

Italia avea la sfârşitul lunii septembrie a anului trecut o datorie de stat de 1.883 miliarde euro, reprezentând 119,6% din PIB, potrivit datelor Eurostat.

Conform datelor Bloomberg, Italia a pierdut peste 31 miliarde de dolari prin derivate financiare.

„Aceste pierderi demonstrează natura speculativă a acestor tranzacţii şi supremaţia industriei financiare faţă de guvern”, comentează pentru Bloomberg senatorul italian Elio Lannutti.

Morgan Stanley anunţa, în luna ianuarie, că şi-a redus expunerea pe Italia cu 3,4 miliarde de dolari prin „executarea unor amendamente de restructurare a derivatelor pe 3 ianuarie 2012”.

Contactaţi de Bloomberg, reprezentanţii băncii new-yorkeze şi ai Trezoreriei Italiei au refuzat să comenteze informaţiile.

Morgan Stanley a precizat că a înregistrat, în ultimul trimestru al anului trecut, un câştig de 600 milioane de dolari prin desfacerea unor contracte cu statul italian. Acest câştig reprezintă răsturnarea provizioanelor constituite anterior în 2011 pentru a acoperi eventuale pierderi cauzate de neplata integrală a datoriilor Italiei către bancă, a declarat în ianuarie directorul financiar executiv al Morgan Stanley, Ruth Porat.

La mijlocul anilor ’90, când datoria de stat a Italiei a depăşit pentru prima dată echivalentul a 1.000 miliarde euro, statul a început să utilizeze diverse contracte derivate pentru a se adăposti de riscurile presupuse de fluctuaţia nefavorabilă a dobânzilor, scopul final fiind scăderea serviciului datoriei publice, a explicat o sursă apropiată situaţiei.

Multe obligaţiuni emise în acea perioadă aveau maturităţi de 5 sau 10 ani, cu cupoane de până la 10%, potrivit datelor Bloomberg. Italia a folosit contractele respective pentru a eşalona plăţile pe perioade de cel puţin 30 de ani, a adăugat sursa citată.

Odată cu criza financiară mondială din 2008, contractele derivate au devenit rapid o sursă de pierderi pentru Italia.

Băncile americane Goldman Sachs, Morgan Stanley, Bank of America, Citigroup şi JPMorgan Chase au o expunere netă prin derivate pe Italia de 19,5 miliarde de dolari, potrivit datelor centralizate de Bloomberg.

Adăugând şi expuenrea similară a băncilor europene, extrasă din datele publicate anul trecut de Autoritatea Bancară Europeană, Italia are contracte derivate în derulare de 31 miliarde de dolari.